Bursele private: de ce sunt așa puține în România și cum facem să le stimulăm

Ce sunt bursele private, sponsorizările și mecenatul, cum pot privații să susțină diverse cauze sociale; De ce statul român nu încurajează filantropia; Cum e în alte țări;

În România, după 1945, toate formele de mecenat, fundațiile private, bursele particulare au fost desființate sau centralizate de stat. Comunismul a întrerupt continuitatea culturală a filantropiei, o „modă” prin care familiile bogate ale țării, elitele sau companiile investeau în educație și în ajutorarea celor mai săraci.

Multe nume mari din cultură sau știință au reușit să-și depășească condiția modestă în care se născuseră și să performeze într-un domeniu sau altul, datorită ajutorului financiar al unor mecena, acordat la început de drum. Știm că marii industriași ai României interbelice au fost și filantropi, dar dinspre marii bogați ai zilelor noastre nu prea mai aflăm astfel de știri.

Poate fi vorba și de modestie la mijloc, iar unii oameni de afaceri chiar se feresc să-și facă reclamă, de orice fel, ca să nu intre în vizorul organelor fiscale. Totuși realitatea ne arată că după 1990, în România accentul economic a fost mai degrabă pe supraviețuire, acumulare, business, și mai puțin pe ceea ce englezii numesc „return social”.

De ce?

Cum e la alții…

În timp ce la noi mecenatul e perceput mai mult ca o donație caritabilă ocazională, în țări ca Germania sau UK, există sute de ani de tradiție de „endowment” (fonduri permanente pentru burse). E un gest de statut să finanțezi educația altora.

Un model foarte cunoscut este în Germania, unde privații care vor să sponsorizeze tinere talente pun lunar câte 150 de euro într-un cont, iar statul dublează această sumă, și astfel se obține Deutschlandstipendium. Un fond permanent care acordă burse tinerilor din toată lumea. Sprijinul de 300 de euro/lunar obținut astfel este completat de-a lungul studiilor și cu alte forme nefinanciare de sprijin, unele susținute și de diverse universități, prin programe de mentoring etc.

… și de ce

Exemple de succes cu trecut îndelungat se găsesc în toate țările la care ne uităm admirativ, iar ceea ce au în comun aceste țări, pe lângă economia robustă, este tratamentul fiscal al donațiilor. Mai exact deducerile sau scutirile fiscale acordate de stat privaților care fac astfel de gesturi filantropice. Un fel de „pay it forward” în care are și statul un rol.

În SUA, de exemplu, persoanele fizice își pot deduce integral sumele de bani virate către organizații caritabile. Scutiri de taxe primesc și britanicii care aleg să susțină din banii lor diverse cauze, prin instrumentul denumit GiftAid.

Statul român știe și el că soluția pentru stimularea filantropiei este reducerea sau scutirea de impozite, și a avut astfel de tentative în trecut, dar în ultimii ani a ales să „consolideze bugetul” mai degrabă decât să stimuleze organul donării la români.

Așa se face că azi, la 35 de ani de când trăim în democrație și ar fi trebuit deja să ni se dezvolte filantropia, în România se vorbește foarte puțin despre burse private și alte forme de ajutorare socială susținute de sectorul privat. Instrumentele legale existente sunt și ele puțin cunoscute și la fel de puțin folosite.

Am încercat să facem puțină lumină pe subiect, în cadrul unei discuții cu doamna avocat Alina Gherman, care predă totodată și drept fiscal la Universitatea Babeș Bolyai Cluj. În interviul de mai jos găsiți informații concrete despre metodele principale de sponsorizare legalizate în România, tratamentul lor fiscal, precum și sfaturile pe care doamna Gherman le dă pe de-o parte privaților, care ar vrea să le acceseze, dar și statului român, care ar putea să le mai îmbunătățească.

Donația, sponsorizarea, mecenatul, bursa privată și diferențele dintre ele

Anunțul Telefonic: Care sunt principalele mijloace legale în România, prin care o persoană privată sau o firmă ar putea oferi un sprijin financiar altei persoane – elev/student sau pur și simplu o persoană fizică pe care dorește s-o sprijine financiar la un moment dat? Și ce diferențe există între ele?

Alina Gherman: Principalele mijloace legale sunt următoarele: donația, sponsorizarea, mecenatul și acordarea unei burse private.

Diferențele sunt multiple. În primul rând, beneficiarii sumelor sunt diferiți, în funcție de mecanismul de ajutor ales; de asemenea, diferă și scopul în vederea căruia este acordat ajutorul.

Mai apoi, aceste modalități de ajutor se disting și prin raportare la facilitățile fiscale de care poate beneficia persoana care acordă ajutorul.

Totodată, legislația prevede condiții de formă și de conținut distincte în ceea ce privește contractul care trebuie încheiat între persoana care acordă sprijinul și beneficiarul.

Iată o reprezentare schematică a lor și a cadrului legislativ:

Deduceri mici, după buget

AT: Ce beneficii fiscale/deduceri are cel care oferă aceste forme de sprijin?

A.G.: Conform art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal, cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat nu sunt deductibile fiscal, dar se pot scădea din impozitul pe profit datorat, în anumite limite (0,75% din cifra de afaceri; 20% din impozitul pe profit datorat - se aplică valoarea minimă dintre cele două limite).

În cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat, în limitele menționate, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscal.

Dacă la final de an nu a fost utilizată întreaga sumă care putea fi dedusă pentru sponsorizare, contribuabilii au dreptul de a redirecționa impozitul pe profit rămas, în limita sumei neutilizate, până la termenul legal de depunere a declarației anuale privind impozitul pe profit. Această posibilitate este reglementată de art. 42 alin. (4) din Codul Fiscal.

Așadar, atât sponsorizările, cât și actele de mecenat sunt nedeductibile fiscal, dar pot fi scăzute din impozitul pe profit în limitele prevăzute de Codul fiscal: 0,75% din cifra de afaceri sau 20% din impozitul pe profit datorat.

În ceea ce privește bursele, din perspectiva facilităților fiscale reglementate, contribuabilii care efectuează cheltuieli privind bursele private însumează aceste cheltuieli în limita a 1.500 lei/fiecare bursă cu cele prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. b), iar suma rezultată se deduce în limita prevăzuta la art. 25 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal (mai exact, în limita a 5% din cheltuielile cu salariile).

Așadar, cheltuielile cu bursele reprezintă cheltuieli deductibile limitat pentru determinarea rezultatului fiscal, cu două limite:

(i)        Prima limită este de 1.500 lei/fiecare bursă acordată;

(ii)       A doua limită este cea prevăzută pentru cheltuielile cu salariile.

Astfel, bursele private în limita a 1.500 lei/fiecare bursă acordată se însumează cu celelalte cheltuielile sociale prevăzute la articolul 25 alineat (3) litera b) din Codul fiscal și se deduc în limita a 5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.

Codul fiscal nu specifică dacă limita de 1.500 de lei este aplicabilă lunar sau anual. În opinia Camerei Consultanților Fiscali, opinie pe care o împărtășesc și eu, acestă limită vizează un plafon lunar.

Din păcate, nu există o interpretare unitară cu privire la această chestiune. De exemplu, Administrația sector 1 a Finanțelor Publice din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București a precizat prin Adresa nr. 5404 din 20.12.2024 faptul că „limita de 1.500 de lei se aplică fiecărei burse acordate, asupra sumei totale acordate pentru întreaga perioadă de studii.”

În ceea ce privește donațiile, acestea nu aduc un beneficiu fiscal celui care le acordă. Donațiile nu sunt considerate cheltuieli deductibile și nu permit scăderi din impozitul pe profit.

Neîncredere și consolidări fiscale

AT: Care considerați că a fost motivul pentru care legiuitorul român a eliminat unele facilități fiscale/deduceri pe care le aveau cei care ofereau burse private?

A.G.: Motivul invocat prin preambulul Ordonanței care a introdus aceste modificări legislative (O.U.G. nr. 115/2023) este reprezentat de faptul că „sunt necesare venituri suplimentare pentru susţinerea consolidării fiscale”. Conform Ordonanței, în acest scop, în domeniul impozitului pe profit s-au reglementat măsuri de limitare a anumitor tipuri de cheltuieli, a recuperării pierderii fiscale, în vederea lărgirii bazei impozabile.

Fiscalitatea devine tot mai împovărătoare în ultima perioadă, contextul economic și social actual favorizând aparent astfel de decizii ale legiuitorului.

AT: De ce credeți că sunt așa de puțin cunoscute și folosite în România aceste instrumente financiare de ajutorare a elevilor/studenților și chiar a organizațiilor neguvernamentale? În istorie au existat numeroase personalități/oameni de afaceri români care au instituit burse sau alte forme de ajutor, deci și România a avut o tradiție în acest sens, cel puțin înainte de 1950. S-a petrecut comunismul, dar între timp avem deja o pătură de bogați care ar putea să reia acest bun obicei. Ce-i împiedică?

A.G.: Cred că nu există suficiente mecanisme de informare și promovare în acest domeniu.

Totodată, în ultima perioadă observ un grad de neîncredere tot mai ridicat al particularilor cu privire la organizațiile neguvernamentale.

Un alt factor care descurajează utilizarea acestor instrumente financiare îl reprezintă și modificările legislative referitoare la facilitățile fiscale dar și formalitățile solicitate de legislație.

Un exemplu de prevedere legislativă descurajantă îl regăsim la punctul 4.2 din Instrucțiunile de aplicare a Legii nr. 376/2004 privind bursele private, conform cărora cuantumul bursei private trebuie să acopere cel puțin masa, cazarea şi cheltuielile de întreținere, fără a se situa sub nivelul salariului minim pe economie.

Făcând abstracție de faptul că o astfel de condiție nu am regăsit-o în cuprinsul Legii nr. 376/2004, ci doar în cuprinsul acestor norme cu forță juridică inferioară legii (și care implicit nu pot modifica Legea), impunerea unui nivel minim al burselor poate descuraja acordarea acestora.

Dacă aș fi legiuitor pentru o zi

AT: Ce sfaturi utile i-ați da unui om de afaceri român care ar dori azi să ofere niște burse sau să sponsorizeze o organizație?

A.G.: În ceea ce privește sponsorizarea, persoana care dorește să ofere o sponsorizare trebuie să se asigure că încheie un contract scris prin care să reglementeze specificarea obiectului, valorii şi duratei sponsorizării, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.

Totodată, recomand să se asigure că persoana căreia îi acordă sponsorizarea poate fi beneficiar al sponsorizării, în sensul art.  4 din Legea nr. 32/1994.

Un alt aspect important presupune efectuarea unei verificări pentru a constatata dacă ONG-ul beneficiar al sponsorizării este înscris în Registrul entităților/unităților de cult de pe site-ul ANAF (desigur, pentru situația în care beneficiar al sponsorizării este o asociație non-profit).

Alte cerințe/interdicții relevante preluate din legislație sunt următoarele:

În cazul sponsorizării constând în bunuri materiale, acestea trebuie să fie evaluate, prin actul juridic încheiat, la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar.

Totodată, sponsorizările nu pot fi efectuate din surse obţinute de la buget iar facilităţile nu se acordă în cazul sponsorizării reciproce între persoane fizice sau juridice, sponsorizării efectuate de către rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv, sponsorizării unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică care conduce sau controlează direct persoana juridică sponsorizată.

În ceea ce privește acordarea unei burse private, este necesară încheierea unui contract care să respecte modelul reglementat în Anexa 1 la Instrucțiunile de aplicare a Legii nr. 376/2004 privind bursele private.

Beneficiarul bursei să aibă calitatea de elev, student, doctorand sau să urmeaze un program de pregătire postuniversitară într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din ţară sau din străinătate.

Totodată, beneficiarul bursei private are obligaţia să prezinte contractul, în vederea avizării, la instituţia/unitatea de învăţământ în care studiază.

Bursa privată nu poate fi acordată rudelor sau afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv. Interdicția are ca scop menținerea obiectivității în acordarea burselor private.

Pe perioada acordării bursei private este interzis ca beneficiarul să lucreze pentru cel care acordă bursa sau pentru altă persoană juridică ori fizică desemnată de acesta.

AT: Dar dacă ați fi legiuitor, ce ați schimba în actualele reglementări fiscale în acest domeniu?

A.G.: Un prim pas ar putea fi înlăturarea limitelor deductibilității cheltuielilor privind bursele private pentru a încuraja acordarea acestor burse.

Consider că educația este un domeniu foarte important care trebuie susținut din toate direcțiile iar reglementarea unor facilități fiscale mai generoase ar fi un factor benefic.

Încurajatoare ar putea fi și revenirea la sistemul anterior, care permitea scăderea sumelor acordate cu titlu de burse din impozitul de profit datorat.

Totodată, ar putea fi gândită și reglementată o scutire de impozit pe salarii pentru mentorii care asigură ore de mentorat.

Înțeleg nevoia Statului de a colecta la buget sume mai mari, în contextul economic actual, însă nu consider că trebuie să „facem economie” când vine vorba despre educație…

Nu în ultimul rând, aș modifica (majora) limitele în care sumele acordate cu titlu de sponsorizare/mecenat se pot scădea din impozitul pe profit datorat.

***

Concluzii și sfaturi utile

În concluzie, România are bani privați, dar nu are încă arhitectura morală, fiscală și instituțională pentru ca acei bani să se transforme sistematic în burse. Când se vor combina:

-   deducerile fiscale clare și simple,

-   încrederea și transparența sectorului non-profit,

-   universitățile care știu să atragă și să gestioneze sponsorizări,

-   și cultura publică de recunoaștere a filantropilor,

… atunci fenomenul se va multiplica. Potențialul există, dar ne lipsește cadrul formal, fiscal.

Totuși, dacă vreți să oferiți o bursă privată sau o sponsorizare, chiar și în aceste condiții fiscale vitrege, bifați neapărat aceste aspecte:

1.   Selectați beneficiarul (elev/student/doctorand);

2.  Încheiați contractul de bursă privată cu beneficiarul (dacă e minor, semnează cu acordul reprezentantului legal). Contractul trebuie să prevadă: părțile, nivelul bursei (de regulă lunar), durata, condițiile de performanță/absențe, documentele justificative, modalitatea și calendarul plății, cazuri de suspendare/încetare, eventual clauza de angajare după studii;

3.   Duceți contractul pentru avizare la unitatea/instituția de învățământ a bursierului. (E o obligație explicită în lege)

4.   Plătiți bursa conform contractului (uzual lunar) și păstrați chitanțele;

5.   Țineți evidența fiscal-contabilă

Ce primiți în schimbul banilor?

Recunoștința beneficiarului și:

•    Pentru burse private: cheltuieli sociale deductibile limitat: maximum 1.500 lei pentru fiecare bursă (pe lună), însumate cu celelalte cheltuieli sociale, în limita a 5% din cheltuielile cu salariile. (dacă firma e mică și are salarii puține, și cheltuielile cu bursele vor fi mici)

•    Pentru sponsorizare/Mecenat: se pot scădea din impozitul pe profit datorat, în limita minimului dintre 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit; beneficiarul trebuie să fie înscris în Registrul ANAF al entităților/unităților de cult la data contractului.

Persoanele fizice pot și ele să finanțeze o bursă privată (cu contract și toată birocrația aferentă) sau pot redirecționa până la 3,5% din impozitul pe venit către burse private (pe lângă ONG/unități de cult), prin formularul depus anual la ANAF până la 25 mai a anului în curs, pentru veniturile anului anterior.

 Și nu uitați, nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită :)