Dragoste fară acte? Care sunt drepturile și obligațiile concubinilor?

Află de la un specialist cui aparțin bunurile în concubinaj și cum se împart în caz de despărțire, cine moștenește pe cine sau ce se întâmplă cu copiii născuți în afara căsătoriei.

Motto:

- De-atât-amar de timp trăim
Necununaţi! îi zise ea.
Aş vrea să ne căsătorim...
- Dar oare cine ne mai ia?

Multe cupluri renunţă la dorinţa de a se căsători, alegând să trăiască în concubinaj... spre disperarea părinților care tot așteaptă un răspuns favorabil la întrebarea „- Dar voi când vă luați, mă, mamă?".  Această modalitate de conviețuire este însă problematică, deoarece Codul civil nu reglementează concubinajul (au existat de lungul vremii câteva proiecte de legalizare, unul chiar în 2019, dar nu au fost aprobate de parlamentari). Asta nu înseamnă că e interzis să trăiești în concubinaj, ci pur și simplu că relația aceasta nu se poate bucura de anumite drepturi ca în cazul cuplurilor căsătorite sau logodite.

Din punct de vedere legal, doar din momentul în care ofițerul stării civile vă înmânează actul ăla roz (după ce ați spus din toți rărunchii „DA!") puteți spune că aveți drepturi egale în cuplu și vă datorați reciproc respect, fidelitate, sprijin moral şi material etc. În concubinaj nu beneficiați pe deplin de aceste drepturi, dar nici nu aveți toate obligaţiile dintr-o căsătorie.

Dacă bunurile concubinilor devin comune după 5 ani de conviețuire, ce se întâmplă cu copiii născuți în timpul unei relații de concubinaj, cum se face împărțirea în  caz de... despărțire sau dacă există drept de moștenire sunt câteva dintre întrebările la care a răspuns Avocat Loredana Costina (Corobană și Asociații). 

Să le luăm pe rând:

E adevărat că după 5 ani de concubinaj, bunurile devin comune?

„Din capul locului, trebuie spus că bunurile nu sunt automat comune în concubinaj, ci aparțin doar persoanei care le-a cumpărat. Nu există nicio dispoziție în lege care să spună că după 5 ani bunurile devin comune. E doar un mit." Avocatul transmite că un bun devine comun doar dacă în contractul de vânzare-cumpărare a unui apartament, de exemplu, ambii concubini sunt trecuți ca fiind cumpărători și obligatoriu este scrisă în act cota fiecăruia.

Cum se face partajul bunurilor în concubinaj?

Țineți minte șapte cuvinte: în concubinaj nu e ca în căsătorie. Așadar, la o eventuală despărțire a concubinilor, nu se poate discuta de un partaj la fel ca în cazul unui divorț. Așa cum a menționat Av. Loredana Costina mai sus, „bunurile în concubinaj aparțin doar persoanei care le-a cumpărat, iar dovada proprietății se face cu contracte de vânzare-cumpărare, chitanțe, facturi etc." Dacă n-ați vrut o singură hârtie de la primărie, acum adunați mai multe de peste tot, deh!

O casă cumpărată împreună de concubini (ambii sunt trecuți în contract) se poate vinde, iar banii se pot împărţi în funcţie de cât este cota-parte a fiecăruia (ex. Ionel a achitat 40% din valoarea casei, Maricica a achitat 60%). Mai există și posibilitatea ca unul dintre concubini să rămână cu casa, iar celălalt să-l despăgubească cu suma echivalentă a cotei sale. 

În cazul în care concubinii achiziționează împreună un apartament, însă în actul de vânzare-cumpărare figurează doar unul dintre parteneri, dreptul de proprietate aparține exclusiv celui care a dobândit bunul. De exemplu, dacă Ionel contribuie cu bani la cumpărarea unui apartament împreună cu Maricica, dar nu e trecut pe contractul de vânzare-cumpărare, apartamentul este considerat drept bun propriu al Maricicăi. Mai exact, Ionel nu are un drept de proprietate asupra bunului dobândit, chiar dacă a contribuit și el cu bani. Totuși, Ionel nu este lăsat chiar cu ochii în soare și fără protecție din partea legii, ci are un drept de creanță împotriva Maricicăi care se lăfăie singură în casa luată de amândoi.

Atenție! Dreptul de creanță are valabilitate trei ani din momentul în care s-a contribuit cu bani pentru achiziționarea bunului comun. Ulterior se prescrie. Dar se pot recupera sumele achitate dacă se face la dovada la notar sau în instanță cu extrasele de cont și dacă nu au trecut trei ani (dreptul de creanţă).

Cheltuielile, investițiile în casa concubinului se pot recupera în vreun fel?

„Investițiile în caza concubinului se pot recupera doar dacă există o evidență foarte clară a lor: facturi, chitanțe, contracte pe numele concubinului care face investiția, pe temeiul juridic al îmbogățirii fără justă cauză a concubinului proprietar. De asemenea, mai există posibilitatea de a face un contract de împrumut pentru aceste investiții, dar astfel de situații sunt dificil de dovedit în instanță tocmai din lipsa de probatoriu."

Cine plătește creditul bancar achiziționat în timpul relației de concubinaj?

„Concubinul care a contractat un credit ipotecar doar pe numele lui rămâne și cu casa. Cel care doar a contribuit cu plata ratei nu e proprietar, dar poate recupera sumele achitate dacă face la dovada la notar sau în instanță cu extrasele de cont și dacă nu au trecut trei ani (dreptul de creanţă). E foarte important ca, în cazul creditelor bancare, ambii să fie debitori dacă vor să-și asume împreună achitarea lor." În caz contrar, doar unul este proprietarul bunului luat prin împrumut bancar, iar celălalt... fraierul care rămâne să plătească ratele. Cine a luat un credit să plătească o vacanță în doi rămâne singur cu creditul. Și cu pozele din Maldive.

Să trecem la chestiuni mai delicate...

Care sunt drepturile copiilor născuți în timpul unei relații de concubinaj?

Copiii născuți în timpul unei relații de concubinaj beneficiază de exact aceleași drepturi ca cei născuți din căsătorie. „Aici chiar există text expres de lege. Bine, el are ca scop protecția copilului și se referă la toți copiii, născuți în orice circumstanțe, nu doar din timpul căsătoriei sau din concubinaj.

Cu toate acestea, în cazul copilului născut în timpul concubinajului, legea nu prezumă paternitatea, așadar în această situație tatăl trebuie să recunoască copilul sau, în absența recunoașterii, mama trebuie să facă o acțiune în instanță pentru stabilirea paternității.

În cazul căsătoriei, lucrurile stau invers: copilul născut în căsătorie are prezumată paternitatea ca fiind a soțului mamei, iar dacă vrea să dovedească contrariul, soțul trebuie să facă acțiune în instanță – așa-zisa acțiune în tăgada paternității."

În ceea ce privește exercitarea autorității părintești (custodie mai pe scurt), dacă părinții conviețuiesc, lucrurile sunt simple: autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal.

Când copilul nu e recunoscut de tată, autoritatea părintească se exercită doar de către mamă, întrucât copilul are filiația stabilită doar față de ea. Dacă se va face ulterior o cerere de stabilire a filiației și față de tată, instanța de tutelă va hotărî cu acel prilej și asupra autorității părintești.

Iar când copilul a fost recunoscut de către tată, dar părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, exact ca la divorț.

Adopția unui copil în concubinaj - posibilă sau nu?

„Nu, dar da, într-un caz aparte."

Cum vine asta?

„Dispozițiile art. 6 din Legea adopției spun că două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie.

Cu toate acestea, tot art. 6 prevede o excepție: atunci când copilul a fost deja adoptat de o persoană necăsătorită, se poate încuviința o nouă adopție, succesivă celei dintâi, prin care și concubinul devine părinte adoptiv, atunci când se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani."

Concubinul poate semna în cazul unei intervenții medicale de urgență a partenerului? Sau îi poate fi co-asigurat?

„Legea 46/2003 vorbește despre semnătura reprezentantului legal al pacientului pentru anumite situații, iar pentru că concubinul nu este reprezentantul legal, cel puțin la prima vedere, nu are drept de semnătură. Cu toate acestea, este posibilă realizarea unei împuterniciri notariale pentru astfel de situații, însă acceptarea ei poate fi discutabilă."

Însă strict pentru liniștea celor în situații de concubinaj, art. 15 din legea privind drepturile pacientului prevede că, în cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.

În ceea ce privește co-asigurarea, în sistemul de stat această opțiune nu există, deoarece concubinajul nu este recunoscut.

Au concubinii dreptul la moștenire în caz de... Doamne, ferește? Dar la pensie de urmaș?

„Concubinii nu sunt moștenitori legali în nicio situație și se pot moșteni unul pe altul doar dacă există un testament". Testamentul poate fi atacat doar în instanță și doar de către moștenitorii rezervatari. Moștenitorii rezervatari sunt doar soţul supravieţuitor, descendenţii (copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la infinit, din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopţie) sau ascendenţii privilegiaţi (prin ascendenţi privilegiaţi se înţeleg tatăl şi mama defunctului). Aceștia au dreptul să primească 1/2 din cât ar fi primit dacă nu ar fi existat testamentul. Asta înseamnă că, cu excepția situației în care s-a încălcat rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari, iar aceștia merg în instanță pentru anularea testamentului, concubinul supraviețuitor are dreptul să moștenească tot ce e în testament. 

Atenție! Dacă în urma relației de concubinaj se nasc copii, aceștia au aceleași drepturi la moștenire ca și copiii din căsătorie. Legea nu face nicio diferență în acest caz.

Dacă nu mai există rude și nu există nici testament, moștenirea răposatului devine vacantă și ajunge la stat.

Deoarece relația concubinilor nu este recunoscută de lege... ați ghicit: aceștia nu beneficiază nici de pensie de urmaș.

Există vreo diferență între cuplurile de același sex și cele de sex opus care trăiesc în concubinaj?

„Cuplurile de același sex nu pot adopta copii. În rest, situația lor este similiară cu cea a partenerilor de sex opus care traiesc în concubinaj."

Deși în concubinaj nu există drepturi şi obligaţii de tipul celor reglementate de lege pentru căsătorie, acum nu înseamnă că un cuplu necăsătorit nu poate locui împreună, nu poate dobândi bunuri împreună, nu poate contracta datorii sau avea copii. Până la urmă fiecare conviețuieste cu partenerul cum dorește. Însă e bine să știe care sunt capcanele unei relații de concubinaj și să le evite. Căci dragostea e oarbă, cu sau fără acte.