Romania care nu crede in online

o zi in redactia singurului ziar de anunturi din Bucuresti

Încerc să-l conving pe un domn să scrie un anunț mai stilat.

• Nu vreți să scriem că închiriați o cameră, în loc de „primesc în gazdă”?
• Nu, că nu vreau să mă sune toți arabii după aia. Eu sunt naționalist. Nu-i vreau, se aduc unii pe alții și nu mai scapi de ei.
• Așa fac și românii când pleacă la muncă în vest, se ajută unii pe alții...
• Îi știu io și p-ăia, că am un prieten polițist care mi-a zis să fiu atent că vin românii ăștia infractori de prin Anglia și fac trafic și prostituție la mine în casă, de aia vreau să scriu gazdă, ca să creadă că stau și eu acolo, nu sunt de capul lor.

Unul dintre cele mai vizitate sedii ale Anunțul Telefonic este cel din Colentina, colț cu Ziduri Moși, în coasta Pieței Obor. Dintotdeauna aici am avut o clientelă numeroasă și colorată. De vârste, ocupații și chiar nații diverse, oamenii care vin aici să dea anunțuri în ziar sunt uniți de un crez comun: acela că ziarul e mijlocitorul perfect pentru nevoia lor de biznis. Chiar dacă noi le oferim la pachet apariția anunțului și în ziar, și online, ceea ce-i animă pe ei mai mult este existența anunțului pe hârtie.

Deși e foarte ușor și mult mai comod să postezi online un anunț pe www.anuntul.ro, mulți dintre clienții noștri preferă să vină personal în redacție, să-l scrie de mână, să-l plătească cash și, nu în ultimul rând, să schimbe o vorbă cu colegele noastre care le preiau anunțurile. E un soi de terapie pentru ei, și verificare a pulsului societății pentru noi, așa că mi-am făcut un obicei, de câțiva ani încoace, să petrec măcar câte o zi pe lună în prima linie, alături de colege mele, și să vorbesc cu oamenii care vin să dea anunțuri la noi.

Cazurile sunt reale 100%, unele dintre anunțurile lor se găsesc încă pe site sau în ziar, de vreme ce majoritatea aleg opțiunea „4 apariții și una gratisă”, dar din motive evidente de privacy, am ales să nu le dau numele.

Oamenii nu mai au cultură...

Haine ponosite, neras, 60+, vine la prima oră să dea anunț de închiriere a unui apartament cu 3 camere pe Bd. Chișinău (sectorul 2). Cum intră se duce glonț la formularele roșii de anunțuri imobiliare.

• Sună oamenii?
• Sună, vin, dar nu prea se leagă...
• De ce?
• ... (pronunță din buze, fără sonor, ca să nu-l audă ceilalți) colorați mulți...
• Banii lor nu-s buni?
• ... (dă din mână a lehamite)trebuie umblat la cultura oamenilor, oamenii nu au cultură...
• Cum așa?
• Păi uite, vin cinci persoane să închirieze trei camere și vor să dea 300 de euro?
• Și de ce vă deranjează asta, dumnavoastră cât cereți?
• Păi cum de ce? Păi freacă ușile alea cinci persoane toată ziua? Uzura lucrurilor mele nu se pune? Era unul care lucra la MapN, și ăla vrea contract la fisc, că decontează. Nu e o problemă că-i făceam și contract, mare lucru, plăteam 48 de lei impozit, dar se zgârcește la 50 de euro? Nu vrea să dea mai mult de 300 de euro. Am sunat și io odată la un anunț: cică auzi, „cuplu de medici caută apartament de închiriat”. Zic, ia uite domnule, exact ce caut eu! Când sun, ce credeți: era agenție. Păi de ce mințiți, domnule, așa? Întreb. Păi, zice, că așa are anunțul mai mult succes. Vedeți, lipsește cultura, asta e!

Mai tăiați din virgule ca să rămână 20 de cuvinte

Un domn de la o firmă de salubrizare vine cu un anunț de angajare gata scris, probabil de doamna de la Resurse umane. Caută operatori mașini salubritate. Vine frecvent la noi în redacție, zice că nu se găsesc oameni, iar ăia care se mai găsesc nu stau mult. E nevoie mereu de gunoieri. Anunțul e mai lung de 20 de cuvinte și nu are suficienți bani pentru câte apariții vrea să dea. Colega Ramona îi propune să mai scoată din conjuncții, prepoziții. Omul consimte:

• Mai scoateți și virgulele...
• Virgulele sunt semne de punctuație, îl anunță Ramona.
• E, cum știți dumneavoastră!, se resemnează omul. În final iese un anunț de toți banii.

Spre prânz vine domnul V., un obișnuit al redacției. Mereu caută agenți de pază. N-are pretenții mari, dar cu toate astea dă anunțuri aproape lunar. Zice că primește și 10-15 telefoane la un anunț, dar

• Vin, stau o zi-două și pleacă. Și nici măcar nu spun, asta e cel mai rău. Te trezești că nu mai ai paznic a doua zi, și nu știi de ce. Pur și simplu nu mai vin la muncă.

Albinele sunt animale de companie?

O doamnă drăguță și neliniștită vrea să-și vândă albinele. N-a mai dat până acum vreun anunț, așa că o îndrum spre formularul verde, de prestări servicii.

- Aș vrea la rubrica animale...

- Nu prea merge la animale, că nu-și cumpără nimeni albine de companie. Când dai un anunț trebuie să te gândești și unde s-ar uita cei interesați.

- Păi de ce nu, că sunt și ele niște suflete?!, se miră doamna.

- Poate la diverse? încearcă colega Ramona.

Diversele îi încap pe toți, și pe pensionarul care-și caută o doamnă de vârstă apropiată, și pe groparul care face „traseul mortului” și pe bucureșteanul care face flotant contra cost pentru buletin de Capitală.

• Dar de ce le vindeți, doamnă?
• Pentru că am îmbătrânit, domnule, și nu mai avem putere să ne ocupăm de ele, să le plimbăm... e muncă multă. Poate vrea altcineva să muncească?!

Pensionarii vând, nepoții emigrează

Doamna E. vrea din nou să vândă terenul ăla de pe colț, din comuna Dascălu. E la o aruncătură de băț de 17 km de București, teren bun, la asfalt, cu toate utilitățile. Jumătate din ce i-a rămas de la părinți, că jumătatea cu casa a luat-o fratele. Ea zice că nu cere mult – 18-19 euro metrul – dar problema e că nici cumpărătorii nu vor să dea mult. De asta n-a reușit să-l dea anul trecut, acuma își încearcă iar norocul.

Îmi povestește ce-au mai făcut băieții între timp, ăla micu tot nu s-a însurat, ăla mare are deja copii mari. Ea a venit cu nepotul la „săptămâna altfel” la școală și s-a abătut pe la redacția Anunțul să mai dea un anunț. Patru apariții și una gratis. Doamna E. a fost maistru tipograf, soțul ei a fost maistru constructor, a făcut Mecanica Fină de la Obor și Fabrica de zahăr de la Fundulea. S-a mândrit cu asta până s-a ales praful de ele, în democrație.

După 90 și-au făcut „cea mai cea casă din Dascălu”. Între timp vecinii au vândut la terenuri în sat, în prostie, au venit orășenii, și-au făcut case una și una, a lor a rămas mai așa, ca de la țară. Dar tot e frumoasă, că e a lor.

• Cum de nu vă mutați acolo?
• Păi stăm vara, dar iarna venim aici și stăm cu nepoții. Și avem de toate, căței, pisici, găini, rățișoare, un solărel cu vreo sută de fire de roșioare. Se duc băieții cu rândul și le dau de mâncare la animale, cât să nu fi casa pustie.
• De ce vindeți terenul, atunci, nu mai bine fac copiii altă casă pe el, mai ales că aveți și nepoți?
• Păi să știți că băiatul se gândea, dar le-a zis soțul că ce le trebuie, nu avem destule? Nepoții, cine știe dacă or mai sta prin România, nu vedeți că toți pleacă? Și noi, cât o să mai fim? Că colegii mei, toți care au lucrat în mediu toxic, s-au dus, bin-bau, gata!
• Cum adică bin-bau?
• Adică cum bate clopotu’, bin-bau, se duce omu’, și nu se alege cu nimic. Așa mai bine vindem acum și ne bucurăm de ce ne-a mai rămas.

Clienții cu convingeri puternice

• Vreau să dau anunț că schimb apartamentul, dar să apară la diverse, zice un domn cu aer bănuitor, între două vârste.
• Nu se poate la diverse, că oamenii care vor căuta schimburi nu se vor uita acolo, se vor uita la imobiliare.
• Da, dar am văzut eu că la diverse sunt mai puține anunțuri și are șanse mai multe să fie văzut.
• Dacă vreți să fie văzut, există posibilitatea de a fi urcat zilnic sau la două zile printre primele anunțuri, dacă plătiți pachetul business.
• Lasă că se uită lumea și la diverse, eu vreau la diverse.

Altul scrie pe un formular numai 4 cuvinte: Ofer gazdă unei doamne

• Nu vreți să scrieți mai mult? Aveți 20 de cuvinte pentru 7 lei...
• Nu vreau mai mult că după aia mă sună toate coloratele…, așa o să mă sune doar unele categorii, las-o așa!

Cum să scrii un anunț de „succes nebun”

– Vrem să vindem apartamentul de două camere și să ne luăm o garsonieră, zice doamna drăguță, stilată, 70+, venită cu domnul din dotare la redacție, pentru prima dată în viața lor. Completează împreună formularul roșu, de imobiliare, se sfătuiesc cum să scrie și în final tot cu un anunț incomplet vin la tejghea.

• Nu vreți să scrieți și ce dotări are apartamentul?
• A, păi are de toate, abia ce l-am renovat, zice doamna
• Foarte bine, scriem renovat recent...
• Și blocul a fost renovat, adaugă domnul
• Reabilitat termic de primărie, corectează doamna.
• Și mai bine, punem în anunț. Sigur 65.000 de lei și nu euro?
• Vai de mine, sigur că euro, am scris lei? Se îmbujorează doamna. Ha, ha, sigur am fi avut un succes nebun cu prețul ăsta!

Gaborul fără pălărie din Târgu Mureș

Spre seară a venit M. cu nevasta și puradelul agățat de fusta ei. Mustăți blonde, pe oală, șapcă de rapper și ochi vii. Vrea să dea un anunț de reparat „acoperișe”, dar nu știe să scrie, așa că-i cere colegei să-i preia anunțul dintr-un flayer. Un alt client, care închiria o vilă cu două etaje, aude discuția și-și dă seama că ar fi avut nevoie de un meșter la acoperiș, așa că se leagă o potențială colaborare pe loc între ei:

• Și știi să faci acoperiș din țiglă?
• Fac orice fel de acoperiș, uite cartea mea de vizită, zice M., scoțând din buzunar alt flyer A5, imprimat cu toată gama lui de servicii.
• Ia te uită, zic amuzat, ți-ai tras carte de vizită!
• Eeee, un pliant, așa..., se corectează M, rușinat.

Clientul cu vila de închiriat îl măsoară din cap până în picioare și invers, M. insistă că e serios, chiar dacă e „gabor din Târgu Mureș”, dar „nu se duce la Dedeman să ia un jgheab și să păcălească omul”. După ce stabilește condițiile de apariție ale anunțului lui business pe o lună de zile, M. își ia familia și pleacă din redacție.

Rămâne clientul cu vila, care își dă anunțul și pleacă și el, uitând pe tejgheaua noastră „cartea de vizită” a lui M. Dau să mă duc după el să i-l dau, crezând sincer că l-a uitat. Colega Ramona mă oprește spunând: l-a lăsat special, nu vrea să facă acoperișul cu M.

Sunt dezamăgit. Mi s-a părut că am văzut o scânteie între ei.

O duduie cu unghii vopsite strident dă un anunț de angajare. N-o interesează de fapt apariția, ci mai mult dovada publicării anunțului. E din categoria „noi ne facem că angajăm și nu găsim”.

Au mai rămas puturoșii și fraierii

Domnul I. e un tip solid, dar blajin. Dă anunț de angajare șofer de TIR. Nu prea știe cum să scrie, n-a mai fost de ani de zile pe la Anunțul Telefonic.

• Am fost demult, acum vreo zece ani când tot așa am avut nevoie de șoferi. Când am făcut firma, în 2005, umpleam două pagini de caiet studențesc cu numere de telefon de la câți mă sunau ca să ceară de muncă. Acuma a mai dat băiatul anunț pe un site din ăsta de anunțuri și n-a sunat nimeni. Am zis să vin aici, la ziar, că de aici m-au sunat și altă dată. Acum zece ani era deja mai greu de găsit șoferi, dar tot mai rămăseseră șmecherii care voiau să-și facă afacerile lor cu mașina ta. Acuma n-au mai rămas nici ăștia, au rămas numai fraierii și puturoșii.
• Poate dacă scrieți ce salariu oferiți aveți mai mult succes?
• Nu contează. Dau 1000 de euro salariu și vine în week-end acasă. Lucrează de lunea până vinerea inclusiv. Și tot nu le convine, că cică nu vine seara acasă. Păi ești șofer de TIR, cum să vii seara acasă? Ultimul a plecat și n-a zis nimic. A predat marfa, și-a luat banii și a rămas că vine luni, să plece în cursă. N-a apărut, l-am sunat, n-a răspuns, abia după câteva zile când l-am sunat să vină măcar să-și scrie demisia a zis că vine, dar tot n-a venit. Alții sună să întrebe de condiții și când le zici hai să discutăm, să ne vedem, zice stai că n-am timp acuma, că trebuie să mă duc să fac piața... păi ori vrei de muncă ori... stau eu să trag de tine?
• Succes vă doresc!
• Mulțumesc. Dacă nu am, ne mai vedem!

Domnul A.Nunțu - Negustor cinstit, vinde, cumpără, intermediază, de peste 20 de ani. A prins și vremurile când cele mai vii anunțuri din ziar erau la rubrica „decese” din România liberă. Așa că apreciază cum se cuvine azi diversitatea unui ziar făcut din dorințele și nevoile câtorva milioane de oameni liberi. Domnul A. Nunțu a văzut și auzit multe, și nu vrea să le țină pentru el. Îl veți mai citi pe aici.