sausau

Harta Adauga

Stiri Anuntul Telefonic
5223 vizite

Anuntul Telefonic, istoria unei afaceri
de 30 de ani

Cum a reusit o afacere romaneasca curata sa reziste 30 de ani intr-un capitalism de cumetrie, in care durata medie de viata a unei firme e de maximum zece ani

Anuntul Telefonic a implinit 30 de ani. S-a nascut oficial pe 7 iunie 1990, cand primul ziar cu anunturi preluate la telefon isi facea loc pe tarabele intesate cu presa libera si independenta. Intre atatea informatii politice, care dominau piata media in primele luni de dupa Revolutie, noi ne-am gandit si la capitalul mic si mijlociu, care avea nevoie sa comunice. Asta era baza cresterii capitalismului sanatos, spre care ne indemnau sa visam acele vremuri.

Am inceput punand la un loc priceperea si "averile" familiei si prietenilor. Silvia si Nina si-au pus la bataie telefoanele de acasa, transformate peste noapte in posturi aproape publice de preluare a anunturilor. Si se suna, vorba aia, "ca la gara".
Dobrinescu a venit cu Dacia personala, singurul dintre noi care avea masina. Cu Dacia aia am facut drumuri prin oras multi ani, pana cand ziarul a prins cheag si am putut sa cumparam o masina a redactiei. Lolescu se ocupa de contabilitate, si nu era lucru usor in anii aia, cu cozi infernale la administratiile financiare, cu haosul birocratic inerent. Ziarele le duceam, cu bratul, pe arsita sau zapada, intre tipografie si diversele puncte de difuzare. Radu se ocupa de retururi, dar si de procurat hartie sau de alte nevoi.

Toti faceam de toate si mai ales invatam din propriile greseli, pentru ca in zorii democratiei noastre originale nu ni s-ar fi potrivit nicio reteta de business importata. Ideea ziarului de anunturi de mica publicitate era noua pentru Romania, chiar daca exista demult in alte tari. Pana atunci romanii schimbasera locuri de veci sau apartamente comuniste, intre ele, doar in cateva pagini de mica publicitate din Romania libera sau Informatia Bucurestiului. Proprietatea comuna asupra bunurilor intregului popor nu lasa loc de prea multe tranzactii particulare. Dar deschiderea pietelor, a granitelor si a mintilor avea nevoie si de o portavoce pe masura. S-a intamplat sa fim noi primii.

Am inceput, asadar, cu "capital" romanesc, curat, si asa am ramas si azi. Capitalul nostru au fost intotdeauna oamenii, cu entuziasmul, priceperea si nevoile lor. Oamenii au facut ziarul asta si de o parte si de alta: si cei care au dat anunturi in el, si cei care le-au preluat, au tiparit si difuzat ziarul. Imi amintesc ce dezamagit a fost un securist, devenit om de afaceri dupa 1989, cand am ajuns printr-o conjunctura la el in birou si i-am spus ca sunt doar un ziarist oarecare, nici vorba sa am legaturi de rudenie sau operative cu "sistemul". Atat de dezamagit incat nici n-a mai vrut sa faca "afaceri" cu noi.

Parafrazand o intrebare la moda in anii'90, pentru ce am facut noi in primii cinci ani, apoi in urmatorii cinci si tot asa, din cincinal in cincinal, pana azi, cand implinim sase cincinale, ar trebui sa scriem o carte. In care sa aratam:

Dupa cum zicea unul dintre vechii mei colegi, cand ne-am angajat in treaba asta nici noi nu ne asteptam sa rezistam atat. Mediul nu ne-a fost propice, dimpotriva. Totusi, o combinatie de tenacitate si noroc a facut ca ziarul asta cu oamenii lui sa reziste, sfidand provocarile.

Primul deceniu – hartie pe spaga, tentative de piratare


prima editie a ziarului Anuntul Telefonic din iunie 1990
Primii zece ani au fost zbuciumati. Hartia, care fusese monopol de stat inainte de '89, devenise mijloc de control politic in democratie. Primeai hartie daca erai "cuminte" si sustineai FSN-ul. Altfel, hartia se procura greu, cu interventii mari si spagi pe masura, cu stres mult si peripetii periodice pe drumul Bucuresti-Bacau (Letea) si retur. Ca sa scoatem ziarul de doua ori pe saptamana, apoi de trei ori, odata cu cresterea cererii, faceam o echilibristica incredibila.

Pe langa hartie, un alt stres pentru noi erau sediile. Am inceput cu o camera de hotel – 401 la Hotel Modern - apoi cu diverse spatii mai bune sau mai nepotrivite, pe masura ce redactia se extindea si aveam tot mai multi colaboratori. Eram adesea siliti sa schimbam sediul, pentru ca, "particulari" fiind, eram suspectati de "multi bani" si deci musai trebuiam "mulsi". In epoca "nu ne vindem tara", capitalul privat nu era privit cu ochi buni nici macar atunci cand era autohton.

Unii ne-au evacuat pur si simplu ca sa-si faca ei in loc un ziar concurent, crezand ca vadul creat de noi le va fi suficient ca sa-si incropeasca o afacere ca a noastra. Nu le-a mers. Oamenii au venit tot la noi cu anunturi. E drept ca o vreme a trebuit sa preluam anunturi pe capota Daciei lui Dobrinescu, pe aceeasi strada unde fusese sediul, pentru ca desi gasisem altul, a mai durat ceva pana au invatat oamenii drumul la noul sediu.

De-a lungul anilor au fost mai multe tentative de a ne copia afacerea. Unii au rezistat mai mult, altii au murit asa de rapid cum au aparut. Era Estul salbatic si lupta nu era de idei, ci pe ideile altora.

Oamenii au fost de la inceput si au continuat sa ramana cel mai de pret capital al nostru. Multi dintre cei care ni s-au alaturat atunci erau studenti, in cautarea unui venit de vacanta. Le-a placut si au ramas pana azi, formand in timp o garnitura tanara, la conducerea ziarului. Altii aveau deja alte meserii in spate sau posturi caldute la stat, iar in anii 90 sa dai cu piciorul unui salariu sigur la stat, pe un castig riscant la privat era un act de curaj. Timpul a demonstrat ca se poate munci si iesi la pensie si de la privat.

editia ziarului Anuntul Telefonic din 5-11 iunie 1995
De altfel, in tulburii ani 90, Anuntul Telefonic incerca mai mult decat sa intermedieze afaceri rapide intre oameni. Gazduia adesea interviuri cu specialisti in economie, ca sa le explice oamenilor ce inseamna cu adevarat capitalismul si la ce e el bun. Marturisesc ca nici azi nu stiu pe cati om fi convins, dar daca am pus si noi umarul cat de putin la cresterea increderii in capitalism, suntem multumiti.

Al doilea deceniu – 1 milion de cititori, primul site, primele incercari de cumparare


Al doilea deceniu, anii 2000, ne-a gasit consolidati intr-un brand serios, solid si tot romanesc suta la suta. Ziarul aparea ca si azi, lunea, miercurea si vinerea, avea deja intre 50 si 90 de pagini, dar exista si online – site-ul www.anuntul.ro fiind printre primele aparute in tara, in 1996. Pe langa ziar editam si diverse suplimente anuale: Ghidul serviciilor, Ghidul nuntii etc. Oamenii faceau coada pana in strada la sediile noastre, mai ales vinerea, ca sa dea anunturi in ziarul de luni. Se primeau in continuare anunturi la telefon, dar incepuse timid si online-ul sa dea roade.

Doua inovatii importante au fost puse in practica in al doilea deceniu de viata al ziarului, gratie unei echipe tinere si curajoase de dezvoltare: plata anunturilor prin SMS, iar in 2009 am fost primii care am introdus plata cu cardul direct pe site.

La finele celui de-al doilea deceniu aveam deja milionul de cititori lunar. Incredibil, daca ne uitam in urma, de unde plecasem: de la cele patru telefoane de acasa ale familiei si catorva prieteni.

editia ziarului Anuntul Telefonic din 7-8 iunie 2000
In 2004 am intrat in organizatia internationala a ziarelor de mica publicitate - International Classified Media Association. Un club select din care am avut multe de invatat, si in care am fost admirati si ravniti pentru potentialul nostru. Prima oferta de cumparare ne-a fost facuta chiar de la prima participare la conferinta de la Haga 2004.

Apoi au venit altele, din cele mai neasteptate directii: Daily Mail, Trader Media East, diverse fonduri de investitii... pana la oferte aproape anecdotice. Intr-o zi am primit un fax la birou de la cineva care se oferea sa vina la Bucuresti, chiar a doua zi, tocmai din Republica Moldova, ca sa ne cumpere pe loc, cu cash. I-am raspuns, ca si celorlalti, ca ziarul costa 50 de bani si poate fi trimis si prin posta, nu e cazul sa se deplaseze pana la redactie.

N-am vrut niciodata sa vindem si nici sa acceptam infuzii de capital strain. Am preferat sa putem lua noi deciziile, la Bucuresti, nu sa le asteptam de la altii.

Al treila deceniu – concurenta internationala si vesnic kafkianul stat roman


Daca nu au putut sa ne cumpere, au inceput sa ne concureze. Pe piata autohtona au venit in ultimul deceniu jucatori mari internationali, care au o politica agresiva de investitii si cu care nu e usor sa concurezi. Ramanem, totusi, singurul ziar de anunturi al Bucurestiului, de 30 de ani, fara incetare. Prin noi v-ati vandut Telecolorul in anii 90, prin noi v-ati gasit primul job, prin noi ati inchiriat garsoniera aia in Dristor, prin noi ati gasit doamne suple si domni cu simtul umorului. Iar noi, prin voi, am reusit sa implinim azi, primii 30 de ani.

Doua constante contondente am avut in toti anii astia in coaste: politica si statul. De la bun inceput am refuzat sa facem politica in paginile cu reclame si anunturi. Nu cred ca e vreo publicatie din Romania care sa spuna ca nu a beneficiat de pe urma publicitatii politice, a campaniilor electorale. Noi, insa, am refuzat intotdeauna asta. Pentru ca acolo unde vinzi si cumperi trebuie sa aiba loc toti, indiferent de ideologia politica.

Am avut de suferit de pe urma acestei decizii? Nu mai mult decat alte firme. Am fost calcati, periodic, de Garda, de Fisc, de Sanepid si de toate celelalte acronime care ascund in ele gurile lacome ale organelor statului. Din pacate mita a fost intotdeauna un desert pentru gurile astea, care altfel cresc, traiesc si se hranesc cu taxele si impozitele noastre. In 30 de ani de activitate, Anuntul Telefonic a platit milioane de euro taxe si impozite la stat. Nu a intarziat o zi. Ce a primit in schimbul lor? Nimic.

Nici ajutor la nevoie, nici macar o bataie prieteneasca pe umar. Cand am implinit 25 de ani, de exemplu, in 2015, nicio autoritate a statului roman nu ne-a trimis un semn de incurajare. Dimpotriva, ni s-a facut "cadou" un proces absurd, care ne-a costat enorm, ne-a taiat o parte importanta din afacere (in beneficiul concurentei), ne-a cauzat prejudicii de imagine si stress, si inca o mai face, pentru ca dupa cinci ani abia suntem in etapa in care am castigat fondul.

Asta a fost cadoul statului roman pentru una dintre putinele firme romanesti curate, infiintate in 1990, care a continuat sa existe 30 de ani pe propriile picioare si sa-si plateasca impozitele si taxele an de an. Conform evidentelor de la Registrul Comertului, din cele 6.900 de companii infiintate in 1990, doar 49 mai erau active in 2018, iar dintre acestea 13 nu inregistrau venituri(sursa).

Am citit undeva ca pe la unele triburi africane ar fi un obicei neobisnuit: la inceputul iernii isi urca batranii in copac si-l scutura bine. Batranii care reusesc sa se tina de crengi si sa nu cada inseamna ca sunt suficient de puternici ca sa fie tinuti in viata. Ca patron de afacere romaneasca m-am simtit adesea in pielea batranului urcat in copac, in timp ce tot felul de repezentanti ai statului il scuturau sau chiar il crestau cu drujba. Am reusit sa ne tinem bine in astia 30 de ani, poate ne-or fi intarit si greutatile, asa ca ramanem pe picioarele noastre in continuare.

Nota: La aniversare am decis sa le dam cuvantul si oamenilor care au facut ziarul asta de la bun inceput pana azi. Publicam in editiile noastre din 3, 5 si 8 iunie cateva pagini in plus, cu amintirile colegilor nostri, despre cum au trait ei acesti 30 de ani, dar si testimonialele celor care ne-au onorat cu increderea lor si au dat ani de zile anunturi in paginile ziarelor. Sunt franturi emotionante de viata, amuzante pe alocuri, pe care va indemn sa le cititi, pe site sau in ziar, ca sa vedeti sau sa va amintiti cum am fost toti, ca societate, in aceste decenii. Pe langa testimoniale, ziarele aniversare contin si pagini reproduse din editiile 1990, 1995 si 2000. Le sunt recunoscator si le multumesc tuturor celor care au fost si au ramas alaturi de mine, la bine si la greu. Sa fim sanatosi si sa rezistam pe piata cel putin inca 30 de ani de acum incolo!

Domnul A.Nuntu - Negustor cinstit, vinde, cumpara, intermediaza, de aproape 30 de ani. A prins si vremurile cand cele mai vii anunturi din ziar erau la rubrica "decese" din Romania libera. Asa ca apreciaza cum se cuvine azi diversitatea unui ziar facut din dorintele si nevoile catorva milioane de oameni liberi. Domnul A. Nuntu a vazut si auzit multe si nu vrea sa le tina pentru el. Il veti mai citi pe aici.