Filip Veterinarul - Cabinet Veterinar Bucuresti

Analizele de sange,de ce? In acest moment nu se mai poate imagina punerea unui diagnostic corect si stabilirea unei conduite terapeutice salvatoare doar in urma unui examen clinic(foarte important dealtfel). Analiza biochimica a sangelui,respective hemoleucograma ne arata modificari survenite in urma starii de boala la acest nivel.Modificarile enzimatice(biochimice)si celulare(hematii,leucocite,plachete)grupate intr-o anumita ordine pot fi caracteristice pentru anumite stari de boala .Aceste examene corroborate cu examenul clinic si la nevoie cu alte examene suplimentare(imagistica) duc la limpezirea unui diagnostic si un tratament correct.Analiza de sange este una dintre cele mai inportante dovezi in acest sens.

Recomandarea protocolului de anestezie se va face tot in urma unui set de analize biochimice ale sangelui!!!!

Va prezint mai jos o schema cu analizele recomandate diferitelor categorii de varsta si stari de sanatate:

Caine sau pisica sanatoasa sub 5 ani:HEMOLEUCOGRAMA,ALT,ALKP,BUN.CREA,GLI,PROT TOTALE, EXAMEN DE URINA

Caine sau pisica sanatoasa peste 5 ani: HEMOLEUCOGRAMA,ALT,ALKP,BUN,CREA,GLI,PROT TOTALE,COLESTEROL,CALCIU,BILIRUBINA,ANALIZA DE URINA

Animale bolnave: HEMOLEUCOGRAMA,ALT,ALKP,BUN,CREAT,GLI,PROT TOTALE,ALBUMINE,LIPAZA,CALCIU,BILIRUBINA TOTALA,EXAMEN DE URINA

Analiza de urina ajuta la evaluarea functiei rinichilor si a calitatii urinei produse. De regula, o analiza a urinei consta in trei parti: examinarea fizica a probei, un strip de urina care evalueaza prezenta anumitor substante (biochimia urinara) si examinarea microscopica a sedimentului urinar. O analiza de urina poate pune in evidenta piuria (prezenta globulelor albe ale sangelui in urina), hematuria (sange in urina), cristaluria (cristale in urina), prezenta cantitatilor anormale de glucoza, cetone si proteina si concentratia urinei.

Rezultatele normale ale analizei de urina includ o gravitate specifica (SG) de 1.020-1.070. Aceasta constanta masoara abilitatea rinichilor de a concentra urina. La pacientul sanatos, rezultatele stripurilor de urina in ceea ce priveste prezenta proteinelor trebuie sa fie negative sau cel mult sa existe urme de proteina. Aceleasi rezultate sunt valabile si in cazul bilirubinei. La pacientul sanatos, in compozitia urinei nu trebuie sa se regaseasca sange, glucoza si cetone. Rezultatele sedimentului de urina (evaluarea microscopica) depind intr-o oarecare masura de metoda de colectare a urinei (prelevarea libera, sondaj sau cistocenteza). In principiu, prezenta catorva globule rosii si albe ale sangelui este permisa.

In unele cazuri, procedurile suplimentare, cum ar fi radiografiile, ecografia abdominala, radiografiile cu substante de contrast (pielograma intravenoasa sau cistograma) sau chiar laparatomia exploratorie pot fi necesare pentru a diagnostica o afectiune.

Cum se efectueaza analiza de urina?

O analiza de urina este initiata o data cu colectarea probei de urina. Urina poate fi obtinuta prin trei metode: Cateterismul (sondajul) consta in inserarea unui tub de plastic flexibil prin uretra, apoi pana in vezica urinara (rezervorul situat in interiorul organismului unde urina este stocata pana cand animalutul urineaza).

Cistocenteza este o metoda foarte frecvent utilizata pentru recoltarea probelor de urina. Aceasta operatiune implica introducerea unui ac direct in vezica urinara prin intermediul peretelui abdominal. Cistocenteza este o procedura relativ rapida si lipsita de durere. Pisica poate fi culcata sau lasata sa stea in picioare. Vezica urinara este palpata si acul este introdus in aceasta.

Probele de urina capturate liber sunt obtinute prin prelevarea probei atunci cand pisica urineaza. Metoda este facila in cazul anumitor animalute de companie si destul de dificila in cazul altora. Pot fi utilizate recipiente din plastic, din sticla sau din diferite obiecte. Recipientul trebuie sa fie cat mai curat cu putinta pentru a obtine cele mai corecte rezultate. Aceasta metoda este cea mai putin „sterila” si este asociata cu cele mai multe erori de laborator.

Majoritatea clinicilor veterinare au echipamentul necesar pentru a efectua o analiza de urina, dar unele aleg sa-si trimita probele spre examinare laboratoarelor externe, specializate. O analiza de urina dureaza aproximativ de 30-40 minute.

Analiza de urina este dureroasa?

Daca analiza de urina este dureroasa sau nu, depinde de metoda prin care urina este obtinuta. Cateterismul (sondajul) este „incomod” la cele mai multe animalute de companie si mai ales la motani care nu prea tolereaza procedura. Femelele sunt foarte dificil de sondat din cauza localizarii anatomice a uretrei lor. Sondajul este rareori efectuat la femelele de pisica. Daca urina este obtinuta prin cistocenteza, introducerea acului prin piele poate fi asociata cu o durere de scurta durata, ca in cazul oricarei altei injectii.

Este necesara sedarea sau anestezierea pacientului pentru efectuarea unei analize de urina?

Nici sedarea si nici anestezia nu sunt necesare la majoritatea pacientilor; cu toate acestea, unele animalute de companie sunt iritate de plasarea unui cateter (sonda), astfel ca ele pot necesita tranchilizarea sau anestezierea ultrascurta. Nu ezitati sa va duceti pisicuta la doctor pentru o analiza de urina care poate depista anumite probleme de sanatate. Mai bine preveniti o boala, decat sa o tratati!

Babesioza canina, o neplacere a sezonului cald. Babesioza este o boala parazitara determinata de paraziti endoglobulari din fam.Babesiidae transmise prin intermediul capuselor. Babesiile au un ciclu de dezvoltare diheteroxen, mamiferele fiind gazde intermediare, in organismele acestora se dezvolta stadiile asexuate ale parazitului(sporozoiti, trofozoiti, merozoiti).

Babesioza este produsa de Babesia canis cu 3 subspecii(B.c. vogeli, B.c.rossi si B.c. canis raspandita in Europa) si Babesia gibsoni. Pe teritoriul tarii noastre boala este transmisa de capuse din specia Dermatocentor reticulatus. Boala este dependenta de biotipul capuselor si are un caracter zonal si sezonier. Incidenta bolii creste din luna aprilie o data cu aparitia atacului cu capuse si dureaza pana toamna cand au un nou apogeu. Initial zonele babesigene erau delimitate de climate mai calde (mediteraneene) dar odata cu circulatia cainilor alaturi de oameni cat si a raspandirii capuselor aceastea au dobandit un areal nou. Cainii vagabonzi de obicei mai rezistenti la boala pot fii de asemenea o sursa importanta pentru boala. Rasele ameliorate si cainii tineri sunt mai receptivi.

Teste PCR facute pe un lot de capuse din specia Dermatocentor reticulatus arata ca aproximativ 29% din acestea erau purtatoare de babesii(1). Pericolul este evident avand in vedere extinderea masiva in ultimii ani a capuselor atat din cauza incalzirii temperaturii medii anuale cat si a lipsei ingrijirii pasunilor. Boala poate evolua supraacut, acut, cronic si asimptomatic(in animale purtatoare). Forma acuta se manifesta dupa 2-3 saptamani de incubatie si evolueaza cu apatie, adinamie, febra, anorexie, subicter sau icter si anemie. Unii bolnavi pot manifesta tulburari respiratorii sau nervoase. Morfopatologic pot sa apara splenomegalie, degenerescenta hepatica, subicter, edem cerebral, petesii si infuziuni endocardice, glomerulonefrita. Forma cronica dureaza mai multe saptamani si predomina anemia si cahexia accentuate a animalului.

Nici unul din semnele clinice nu este patognomonic, confirmarea bolii se face de obicei prin frotiuri de sange colorate M.G.G. in care se identifica formele parazitare. Teste care mai pot confirma prezenta parazitului sunt E.L.I.S.A., P.C.R. si I.F.I

Tratamentul se face cu Berenil, Acaprin si Imidocarb, ultimul fiind medicamentul de electie. Se vor face doua administrari 5-6,6 mg/kg la interval de 14 zile pentu a prinde toate stadiile de dezvoltare parazitara. Se vor evita supradozarile deoarece pot determina efecte adverse inclusiv probleme renale si hepatice. De asemenea trebuie facuta o deparazitare riguroasa externa a animalului si preventie a reinfestarii a acestora cu capuse.

Boala poate fi din fericire prevenita prin vaccinare profilactica cu preparate din merozoiti de B.canis( vaccinul Pirodog), dar cea mai eficienta metoda ramane controlul parazitilor externi prin deparazitari periodice.

Vaccinul Pirodog este un vaccin inactivat ce contine antigeni parazitari solubili (SPA) (4). SPA poate fi obtinut din supernatantul unor culturi in vitro de Babesia. Vaccinul nu impiedica 100% aparitia bolii dar ofera conform datelor publicate de cei de la Merial la 75% din cainii vaccinati un titru de anticorpi ≥1/160, dar manifestarile ei vor fii mai usoare.

Protocolul de vaccinare incepe la varsta de 5 luni si se continua cu rapel la 3-4 saptamani. Anual vaccinul se repeta de 1-2 ori in functie de riscul epidemiologic din zona. Vaccinarile au eficacitate mai mare daca se fac inaintea perioadelor de atacuri de capuse: lunile decembrie, ianuarie si sfarsitul lunii iulie spre august(in caz de 2 administrari pe an). La fel ca majoritatea vaccinurilor producatorii recomanda administrarea acestuia doar animalelor in stare de sanatate buna, pe animalele imunosupresate sau cu alte afectiuni eficacitatea vaccinului poate fii redusa. Babesioza da un fenomen clinic de imunosupresie ce dureaza aproximativ 6 saptamani, vaccinarea unui caine ce a suferit de boala se va face la minim 8 saptamani dupa vindecare. Se recomanda a nu se asocia vaccinarea cu Pirodog cu alte vaccinuri decat cel anti-rabic si antileptospiric acestea fiind inoculate in puncte diferite. Alte vaccinari sunt recomandate a fii facute la 2-3 saptamani distanta de acestea.