Ortokinetic - Clinica de ortopedie, Bucuresti

Leziunea Bankart reprezinta afectarea unei parti din articulatia umarului numita labrum.

Articulatia umarului este reprezentata de capul humeral ( sferic), care se articuleaza cu cavitatea glenoida ( are aspectul unei farfurii plate), care prezinta pe marginea ei o structura ( ca o garnitura) ce poarta numele de labrum, care participa la stabilizarea capului humeral in articulatie.

Ce este o leziune Bankart?

Cand labrumul din articulatia umarului este rupt, stabilitatea articulatiei este compromisa. Un anumit tip de leziune labrala se numeste leziune Bankart. O leziune Bankart apare atunci cand o persoana sufera o luxatie de umar. Acest aspect se intampla de obicei la pacientii tineri. (Detasarea labrului antero-inferior de pe glena cu implicarea ligamentului gleno-humeral inferior). Continuitatea intre cartilaj si labrum este rupta, dar periostul ramane intact. In cazul leziunii acute, este prezenta hemoragia interstitiala, in timp ce luxatiile recurente lasa un tesut franjurat. Este foarte importanta inspectarea acestei leziuni pentru ca de multe ori se asociaza si  cu alte modificari (fracturi, detasari periostale) care nu au rezolvare artroscopica.

Ce se intampla dupa un prejudiciu Bankart?

Simptomele tipice ale unei leziuni Bankart sunt:• o senzatie de instabilitate a umarului• luxatii repetate• dureri de umarDeseori, pacientii se plang ca nu pot  avea „incredere” in umarul lor, temandu-se ca l-ar putea disloca din nou.

Cum se diagnosticheaza o leziune Bankart?

Exista o suspiciune mare a acestei leziuni oricand un pacient isi disloca umarul. La o examinare, pacientii vor avea de multe ori sentimentul ca umarul lor este pe cale de a disloca in cazul in care bratul  este plasat in spatele capului lor ( bratul in abductie si rotatie externa). Radiografiile sunt uneori normale, dar de multe ori ele pot indica o leziune a capului humeral ( prin impactare cu glena in momentul luxarii umarului) numita leziune Hill-Sachs (consta intr-o impactare condrala sau osteocondrala a partii postero-laterale a capului humeral. Are forma de V si reprezinta una din contraindicatiile repararii artroscopice). Pentru o vizualizare mai buna a leziunii Bankart se poate face un RMN nativ sau ARTRORMN (injectarea unei substante de contrast in articulatia umarului)

Care este tratamentul pentru o leziune Bankart?

Exista doua optiuni generale pentru tratamentul leziunilor Bankart. Prima optiune este de a pune umarul in repaus, prin imobilizarea bratului intr o esarfa . Aceasta este de obicei urmata de kinetoterapie pentru a  recastiga mobilitatea in articulatia umarului.Dar de obicei ,datorita detasarii labrumului de pe glena ,capul humeral poate iesi oricand din articulatie, aparand astfel reluxarea capului humeral.Cealalta optiune este de a efectua interventia chirurgicala pentru a repara labrumul rupt( reatasarea printr o sutura a labrumului la glena inchizand astfel spatiul prin care capul humeral se luxeaza). Rezultatele interventiei chirurgicale sunt de obicei foarte bune,  peste 90 % dintre pacienti reveniti la activitatile de zi cu zi fara dislocari ulterioare ale umarului. Deobicei aceasta operatie se face artroscopic.Care sunt sansele de o dislocare repetata dupa o accidentare Bankart?Sanse de luxare a umarului dupa o leziune Bankart depinde de varsta pacientilor. Tinerii sunt cei mai  predispusi la leziuni Bankart, si prin urmare, sunt mult mai susceptibili de a o repeta. Statistic, sansele de redislocare a umarului sunt mai mari cu 80 % la pacientii mai tineri de 30 de ani. Peste 30 de ani, sansele de  dislocare repetata scad in mod semnificativ.

Dupa o dislocare initiala a umarului este recomandata o interventie chirurgicala?

Unii ortopezi recomanda interventia chirurgicala pentru a repara o leziune Bankart dupa o luxatie a umarului la tinerii sportivi. Tratamentul obisnuit consta intr-o perioada de imobilizare a umarului, urmata de kinetoterapie  intensiva. Apoi, o revenire treptata la activitatile de zi cu zi. In cazul in care umarul este dislocat din nou, interventia chirurgicala este obligatorie.Cu toate acestea, unii ortopezi vor repara o leziune Bankart dupa o prima dislocare a umarului la tinerii sportivi, deoarece sansa de a repeta o dislocare a umarului este mare, mai ales la sportivii care practica sporturi de contact. O leziune Bankart are nevoie de cel putin sase luni pentru a se vindeca, iar multi pacienti doresc sa se intoarca la activitatile de zi cu zi cat mai curand posibil, fara teama de o eventuala dislocare repetata, de aceea de cele mai multe ori interventia chirurgicala reprezinta solutia optima.

Care este cea mai buna solutie?

Nu exista un raspuns „corect” la aceasta intrebare. Este adevarat ca tinerii sportivi, in special cei care participa la sporturi de contact (ex. fotbal), isi disloca umarul frecvent si au o sansa foarte mare de a o redisloca, in lipsa unei interventii chirurgicale.Este important sa ne amintim ca o reparatie Bankart este o interventie chirurgicala importanta, iar recuperarea nu este usoara. Kinetoterapia poate fi incercata, dar pacientul trebuie sa inteleaga ca o redislocare a umarului este foarte posibila.In luare unei decizii corecte trebuie sa tinem cont si de varsta . Pacientii peste 30 de ani, au sanse mai mici de o redislocare. Pacientii peste 30 de ani, in general, nu au nevoie de interventii chirurgicale, cu exceptia pacientilor care au suferit deja luxatii repetate ale umarului.

Rupturile tendonului biceps la nivelul cotului nu sunt foarte frecvente. Cel mai adesea sunt cauzate de un traumatism brusc si dau o disfunctionalitate mai mare a bratului decat ruptura  tendonului lung al bicepsului. Alti muschi ai bratului pot realiza flexia cotului destul de bine in contextul rupturii tendonului biceps. Cu toate acestea, ei nu pot indeplinii toate functiile cotului, in special miscarea de rotatie a antebratului  (supinatia).Pentru ca forta bratului sa revina aproape de normal, este recomandata interventia chirurgicala de reatasare a tendonul la radius. Cu toate astea, tratamentul conservator este o optiune rezonabila pentru pacientii care nu fac miscari solicitante cu mainile. 

ANATOMIA

Muschiul biceps are doua tendoane la nivelul umarului si un tendon care se ataseaza la cot. Tendonul care se ataseaza pe radius se numeste tendonul bicep distal. Acesta se leaga de o parte a radiusului numita tuberozitate radiala.Muschiul biceps ajuta la flexia si rotatia antebratului. 

DESCRIERE

Rupturile tendonului biceps pot sa fie partiale sau complete.Rupturile partiale. Aceste rupturi afecteaza tendonul dar nu-l intrerup complet .Rupturile complete. In ruptura completa, tendonul se detaseaza de pe radius.In majoritatea cazurilor, rupturile tendonului biceps distal sunt complete. Asta inseamna ca intregul muschi este detasat de os si ascensionat spre umar.Alti muschi ai bratului pot suplini tendonul afectat rezultand o miscare completa si o functionalitate rezonabila. Fara reatasarea chirurgicala , bratul afectat va avea o scadere a fortei cu 30% – 40%, in principal la miscarea de supinatie.Ruptura tendonului biceps distal este putin frecventa. Apare numai la 3 – 5 persoane la 100.000 pe an, rareori la femei.

CARE SUNT CAUZELE RUPTURII DE TENDON BICEPS DISTAL?

Cauza principala a rupturii tendonului biceps distal este printr-un traumatism brusc.  

CARE SUNT LEZIUNILE?

Leziunile la nivelul tendonului biceps distal apar de obicei atunci cand cotul este in extensie si realizam miscarea de flexie  contra rezistentei. Un exemplu este ridicarea unei cutii grele. Poate ca o ridicati fara sa va dati seama cat cantareste. Va incordati muschii si tendoanele bicepsului incercand sa tineti bratele indoite, dar greutatea fiind prea mare,  va forteaza sa intindeti bratele. In timp ce faceti acest efort, stresul asupra bicepsului creste si tendonul se poate detasa de la insertia pe radius. 

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

Barbatii cu varsta peste 30 de ani au probabilitate mai mare de a-si rupe tendonul biceps distal.Alti factori de risc pentru ruperea tendonului biceps distal :-Fumatul. Utilizarea de nicotina poate afecta rezistenta si calitatea tendonului;-Medicatie cu corticosteroizi. Utilizarea indelungata a corticosteroizilor poate afecta rezistenta tendoanelor.

O fractura este o conditie medicala care apare atunci cand continuitatea osoasa este pierduta. Marea majoritate a fracturilor ososase se datoreaza unor forte de impact cu energie mare sau prin stress osos. De asemenea o fractura poate sa apara in anumite situatii in care rezistenta osului este scazuta, cum ar fi :osteoporoza, anumite cancere, anumite situatii de osteogeneza imperfecta, in acete situatii fractura este cunoscuta ca fractura pe os patologic.

CE ESTE IMPORTANT SA STIM IN CAZUL FRACTURILOR?

Majoritate fracturilor sunt cauzate prin caderi si accidente. Fractura unui os care apare intr-o anumita afectiune, se numeste fractura pe os patologic. O factura deschisa este acea fractura care se asociaza cu leziuni tegumentare si de parti moi. Exista mai multe tipuri de fracturi, cum ar fi:-fracturi prin avulsie;-fracturi cominutive;-fracturi fara deplasare;Consolidarea ososasa este un proces natural prin care se formeaza un os nou intre capetele fracturate.

CE ESTE FRACTURA OSOASA?

Cuvantul popular “rupt” este frecvent folosit de catre pacienti. In termeni medicali, in special in cazul ortopezilor, “rupt” este mai putin utilizat si de obicei se foloseste termenul de “fractura”. Fractura poate aparea la nivelul oricarui os al corpului. Exista mai multe modalitati de producere a fracturilor. Exista fracturi care nu afecteaza partile moi sau tegumentul si se numesc fracturi inchise si exista si fracturi care afecteaza partile moi si penetreaza tegumentul, cunoscute ca fracturi deschise.Fracturile la copii se numesc “fracturi in lemn verde” datorita faptului ca oasele au o elasticitate mai mare, pe cand la persoanele in varsta , oasele au o elasticitate scazuta, iar energia de impact necesara pentru a produce o fractura este de o intensitate mai mica.

TIPURI DE FRACTURI

• Fracturi prin avulsie – cand un muschi sau ligament trag de os, fracturandu-l;
• Fracturi cominutive – cand osul este fragmentat in mai multe bucati;
• Fracturi prin compresie – apar in special la nivelul osului spongios al vertebrelor, de exemplu portiunea din fata a vertebrei se poate tasa datorita osteoporozei;
• Fractura dislocatie/ luxatie- o articulatie poate fi dislocata/ luxata si unul din oase este fracturat;
• Fractura in lemn verde – o coticala a osului este fracturata, iar cealalta este intacta- apar frecvent la copii;
• Fractura incompleta – este o fractura partiala a osului, de cele mai multe ori aceasta se vizualizeaza cu dificultate pe radiografie;
• Fracturi impactate – cand osul este fracturat si unul din fragmente osoase intra in celalalt os;
• Fracturi intraarticulare- cand traiectul de fractura ajunge la nivelul suprafetei articulare;
• Fracturi longitudinale – cand fractura se intinde in lungimea osului;
• Fracturi oblice – fracturi pe diagonala osului;
• Fracturi patologice – care apar in conditiile unei afectari preexistenta a osuiui, cum ar fi tumori, osteoporoza;
• Fracturi in spirala- se produc prin mecanism de torsiune a osului;
• Fracturi de stress – apar mai frecvent la atleti, osul se rupe datorita stresului repetitiv pe o anumita zona osoasa;
• Fracturi transverse – o fractura care traverseaza in linie dreapta osul.

CARE SUNT SIMPTOMELE IN CAZUL FRACTURILOR ?

Semnele si simptomele unei fracturi depind de varsta pacientului si starea generala precum si de severitatea traumei. Cele mai frecvente sunt:

• durere;
• edemul zonei afectate;
• modificarea de coloratie a pielii in zona afectata;
• angularea membrului ;
• pacientul nu poate sa se sprijine pe membrul afectat;
• pacientul nu poate misca zona afectata;
• daca este fractura deschisa – poate sangera.

Leziunile de menisc

Genunchiul este cea mai mare articulatie a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele indirecte.

Genunchiul se poate resimti si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor afectiuni sau traumatisme.Leziunile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni la genunchi. Sportivii, in special cei care practica un sport de contact, sunt predispusi la a face rupturi de menisc. Cu toate acestea, oricine, la orice varsta poate suferi o leziune de menisc.

Anatomie

Articulatiile in general, sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele. Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului omenesc, este alcatuit din:– suprafete articulare, acoperite de cartilaj: capatul distal al femurului (epifiza); capatul proximal al tibiei si suprafata posterioara a rotulei.– mijloace de unire: capsula si ligamentele (colaterale medial si lateral, incrucisate anterior si posterior, patelar, etc)– meniscurile intern si extern, se situeaza intre suprafetele articulare fiind doua formatiuni fibrocartilaginoase. Rolul lor este de a amortiza socurile si de stabilizare a genunchiului.

Leziunile meniscale (rupturile de menisc) – pot fi posttraumatice sau degenerative.Cele doua meniscuri (meniscul intern si meniscul extern) pot fi lezate usor printr-o miscare de rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut. Ruptura partiala sau totala a meniscului apare la o miscare brusca de torsiune sau de rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de exemplu, la intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde de localizare si extensie.

DescriereLeziunile de menisc sunt diferite. Leziunile cele mai frecvente ale meniscului, sunt: longitudinala, oblica sau in „cioc de papagal” si radiara.Leziunile de menisc legate de sport apar adesea impreuna cu alte leziuni ale genunchiului,cum ar fi: leziunile de ligament incrucisat anterior, ligament colateral medial si lateral,leziuni de cartilaj.

Structura genunchiului:Oase si cartilajeArticulatia genunchiului este formata din 3 oase – femurul (osul de la nivelul coapsei), tibia (osul mai mare de la nivelul gambei) si patela sau rotula. Patela are intre 5–7 cm latime si intre 7–10 cm lungime. Este asezata in fata celorlalte oase din articulatie si aluneca deasupra femuruui la miscarea genunchiului. Are rol protector asupra genunchiului si actioneaza ca o parghie pentru muschi.Extremitatile oaselor din articulatie sunt acoperite cu un cartilaj articular – este un tesut puternic, elastic, care absoarbe socul si permite miscarea lina la nivelul genunchiului. Meniscurile sunt formate din tesut conjunctiv, fiind impartite in doua discuri in forma de secera si pozitionate intre tibie si femur, in portiunile interioare si exterioare ale fiecarui genunchi. Cele doua meniscuri de la fiecare genunchi absorb socul, amortizand gamba de greutatea corpului si crescandu-i stabilitatea.

Musculatura

Exista doua tipuri de muschi la nivelul genunchiului. Muschiul cvadriceps cuprinde patru muschi din portiunea anterioara a coapsei si ajuta la miscarea de extensie a piciorului (indreptarea piciorului din pozitia flectata). Muschii din loja posterioara a coapsei realizeaza miscarea de flexie a piciorului.

Ligamente

Ligamentele sunt benzi puternice, elastice, care conecteaza oasele intre ele. Ele aduc stabilitate si forta articulatiei. Exista 4 ligamente care leaga femurul de tibie:– ligamentul colateral medial: aduce stabilitate in portiunea interna (mediala) a genunchiului– ligamentul colateral lateral: aduce stabilitate in portiunea externa (laterala) a genunchiului– ligamentul incrucisat anterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza rotatia si miscarea anterioara a tibiei– ligamentul incrucisat posterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza miscarea posterioara a tibiei.Capsula genunchiului este o structura fibroasa protectoare care inconjoara articulatia genunchiului. In interiorul capsulei, articulatia este captusita cu un tesut subtire, moale, numit sinoviala.

Tendoane

Tendoanele sunt cordoane puternice care leaga muschiul de os. La nivelul genunchiului, tendonul cvadriceps leaga muschiul cvadriceps de patela si asigura forta pentru miscarea de extensie. Tendonul patelar leaga patela de tibie. Tehnic, acesta este un ligament, dar in mod obisnuit este numit tendon.

Descriere

Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul genunchiului, impreuna cu ligamentul incrucisat posterior , sau LIP. Aceste ligamente sunt bine ancorate pe femur si a tibie, pentru a forma o structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor, inainte sau inapoi.

Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este cel mai frecvent afectat ligament  al genunchiului. Anual sunt estimate 200.000 de cazuri de leziuni ale LIA, cu 100.000 de cazuri de reconstructie ale LIA efectuate anual. In general, accidentarile care se lasa cu leziuni ligamentare la genunchi este mai mare la persoanele care practica sport cu risc ridicat, cum ar fi baschet, fotbal si schi.

Aproximativ 50 % din leziunile LIA apar in asociere cu afectarea meniscului, cartilajului articular, sau alte ligamente. In plus, pacientii pot avea leziuni si  pe suprafata cartilajului. Acestea pot fi observate pe o imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) .

Accidentarile  LIA sunt, de obicei, legate de sport. Cu toate acestea, entorsa, intinderea sau ruperea LIA-ului poate fi cauzata si de stresul fizic repetitiv, cum ar fi excesul de pivotare sau rasucire a genunchiului.

Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa auda doar un zgomot in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in picioare),ca urmare a lipsei de stabilitate.

Cauze

Se estimeaza ca 70 la suta din leziunile LIA apar prin mecanisme fara contact direct, in timp ce 30 la suta apar ca rezultat al contactului direct cu un alt jucator sau obiect.Mai multe studii au aratat ca sportivii de sex feminin au o incidenta mai mare a  LIA decat sportivii de sex masculin.Acest lucru se datoreaza diferentelor de conditie fizica, forta musculara si de controlul neuromuscular.Imediat dupa accident, pacientii prezinta de obicei dureri si edem, iar genunchiul se simte instabil. In termen de cateva ore dupa ruptura LIA, pacientii prezinta umflarea genunchiului, pierderea mobilitatii, durere sau sensibilitate de-a lungul liniei articulare si disconfort in timpul mersului.

Leziunile ligamentului apar atunci cand articulatia genunchiului este flectata si rotata ( sansele de accidentare sunt mai mari cand aceste miscari se asociaza ), sau in cazul unui contact dur: piciorul este fixat la sol si o forta brusca loveste din exterior genunchiul intins sau usor flectat ( lovitura din partea unei persoane sau a unui obiect ) .Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practica un sport ce presupune schimbari rapide de directie, opriri si alergari repetate sau aterizari din saritura, precum fotbal, rugby, baschet, ski, gimnastica, arte martiale.Ratarea unei trepte la coborarea scarilor sau pasitul intr-o groapa poate genera de asemenea lezarea ligamentului incrucisat anterior.Rezistenta ligamentului incrucisat anterior devine mai mica odata cu inaintarea in varsta, lucru valabil pentru orice alta parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai usor la persoanele cu o varsta mai mare de 40 ani.

Fa o pr

Artroscopia este o procedura chirurgicala folosita de chirurgii ortopezi pentru a diagnostica si trata problemele din interiorul unei articulatii. Incheietura mainii este o articulatie complexa cu opt oase mici si multe ligamente de conectare.Artroscopia permite chirurgului de a vizualiza partile anatomice si miscarile lor, fara a face incizii mari in muschi si tesuturi.O artroscopie este folosita din doua motive: pentru un diagnostic mai precis (artroscopie de diagnostic) si pentru a trata diversele afectiuni ale articulatiei.

Chirurgia artroscopica este un instrument valoros de diagnosticare si tratament. Pentru ca are nevoie de mai putine incizii de dimensiuni mici , pacientii au, in general, mai putine complicatii si o recuperare mai rapida decat dupa interventii chirurgicale dechise.

Tehnica

Chirurgii fac portaluri / incizii in anumite locuri de pe incheietura mainii, in functie de zona care trebuie vizualizata. Acest set de portaluri, numit portaluri radiocarpiene standard vor oferi acces la incheietura mainii. Alte seturi de portaluri ofera acces la alte zone ale minii .Chirurgul face mici incizii prin piele in anumite locuri in jurul articulatiei.

Prin aceste incizii este introdus artroscopul de dimensiunea unui creion ce are la un capat obiectiv mic, un aparat de fotografiat in miniatura si un sistem de iluminare.

Imaginile tridimensionale ale articulatiei sunt proiectate prin camera pe un monitor de inalta definitie. Chirurgul urmareste pe monitor fiecare miscare pe care o face cu artroscopul in interiorul articulatiei.

Diagnostic artroscopic

Artroscopia de diagnostic ar putea fi utilizata in cazul in care  nu este clara cauza durerilor la nivelul incheieturii  mainii. Ar putea fi de asemenea utilizata in cazul in care durerile incheieturilor persista de mai multe luni, in ciuda tratamentului nechirurgical.

Inainte de chirurgia artroscopica, medicul dumneavoastra va face urmatoarele:

1. efectuarea unui examinari clinice a mainii  si incheieturii

2. anamneza amanuntita

3. efectuarea de teste, care ar localiza durerea (teste de provocare). Aceste teste presupun miscarea mainii in scopul de a reproduce durerea.

4. investigatii imagistice,acestea pot include radiografii, imagini prin rezonanta magnetica, sau raze X cu substanta de contrast injectata in articulatie.De obicei, chirurgia artroscopica necesita numai ca o parte din brat sa fie amortita (anestezie regionala). Un sedativ poate fi administrat pacientului pentru relaxare.

Doua sau mai multe incizii mici (portaluri) sunt realizate pe partea din spate a incheieturii mainii. Artroscopul si instrumentele sunt introduse prin aceste portaluri pentru a vizualiza articulatia.Dupa operatie, inciziile sunt inchise cu o sutura mica si se aplica un pansament. Uneori se foloseste o atela de protectie a articulatiei.

Tratamentul chirurgical artroscopic

Chirurgia artroscopica poate fi folosita pentru a trata o serie afectiuni ale incheieturii mainii. Acestea includ dureri cronice (pe termen lung) ale incheieturii mainii, fracturi, chisturi ganglionari,leziuni ligamentare, si leziuni ale complexului fibrocartilaginos triangular (TFCC). Artroscopia incheieturii mainii poate fi de asemenea utilizata pentru a netezi suprafetele osoase si pentru a indeparta tesutul inflamat.

–     durerile cronice ale incheieturii mainii: chirurgia artroscopica de explorare poate fi folosita pentru a diagnostica cauza durerii cronice, in cazul in care rezultatele altor teste nu ofera un diagnostic clar. De multe ori, pot exista zone de inflamatie, leziuni ale cartilajului, .–     fractura incheieturii mainii: fragmente mici osoase pot ramane in articulatie, dupa o fractura.Artroscopia incheieturii mainii poate elimina aceste fragmente, alinia bucatile de os, si  a le stabiliza folosind ace, fire, sau suruburi.–     chisturi ganglionari:–     ligament / leziuni ale complexului fibrocartilaginos triangular (TFCC: ligamentele sunt benzi de tesut fibros conjunctiv care leaga oasele (balama). Ele ofera stabilitate si sprijin pentru articulatii. TFCC este o structura de amortizare in incheietura mainii. O cadere poate rupe ligamentele, TFCC, sau ambele. Rezultatul este durerea la miscare sau o senzatie de zgomot articular ( crepitatie). In timpul interventiei chirurgicale artroscopice, chirurgul poate reface ligamentul.–     eliberarea tunelului carpian: sindrom de tunel carpian este caracterizat de amorteala sau furnicaturi in mana, si uneori cu dureri ale bratului. Aceasta este cauzata de presiune crescuta pe un nerv care trece prin tunelul carpian. Aceasta presiunea in tunel poate aparea din mai multe motive, inclusiv iritare si umflarea tesutului (sinovial), care acopera tendoanele. Daca sindromul de tunel carpian nu raspunde la tratament nechirurgical, o optiune este interventia chirurgicala.

Dupa operatie

Pentru primele doua sau trei zile dupa operatie, incheietura mainii ar trebui sa fie tinuta in pozitie  ridicata. Bandajul ar trebui sa fie pastrat curat si uscat. Gheata poate ajuta incheietura sa nu se inflameze (umfle). Exista exercitii care pot fi folosite pentru a ajuta la recuperarea incheieturii. Desi durerea dupa operatie este de obicei usoara, se pot administra analgezice pentru a ameliorare.

Complicatiile

Complicatii in timpul sau dupa o interventie chirurgicala artroscopica la incheietura mainii nu prea sunt intalnite. Daca acestea totusi apar, complicatiile pot fi sub forma unor infectii, leziuni ale nervilor, edem, sangerare, cicatrici, sau ruptura unui tendon.

Instabilitatile de cot reprezinta slabiciunea articulatiei cotului,  in care articulatia poate prezenta miscari anormale, insotite de zgomote si blocaje.

Instabilitatile de cot reprezinta slabiciunea articulatiei cotului,  in care articulatia poate prezenta miscari anormale, insotite de zgomote si blocaje.

Instabilitatile de cot apar cel mai frecvent dupa traumatisme care duc la dislocarea cotului. Acest tip de leziuni pot afecta atat osul cat si ligamentele din jurul articulatiei cotului. 

ANATOMIE

 Cotul este articulatia dintre humerus si oasele antebratului ( radius si ulna). Este stabilizat prin capsula articulara precum si prin ligamente puternice, ligamentele colaterale. Sunt doua ligament importante – ligamentul colateral lateral si ligamentul colateral medial. De asemenea, musculatura care traverseaza cotul la nivelul bratului, ajuta la stabilizarea acestuia. 

CATE TIPURI DE INSTABILITATI DE COT EXISTA?Exista 3 tipuri de instabilitati de cot:1. instabilitate posterolaterala rotatorie – care apare printr-un traumatism ce afecteaza complexul ligamentar colateral extern;2. instabilitate  in valg – prin afectarea ligamentului colateral ulnar;3. instabilitate rotatorie posteromediala in varus – care consta in leziunea ligamentului posterolateral medial  asociata cu o fractura a procesului coronoid al ulnei. CARE SUNT CAUZELE APARITIEI INSTABILITATILOR COTULUI?Instabilitatea rotatorie posterolaterala – este cea mai frecventa instabilitate de cot si este cauzata de un traumatism cum ar fi  : caderea pe mana, cu cotul in flexie si rotatie externa.Instabilitatea in valg – este cel mai frecvent cauzata de stresul repetitiv, si apare mai frecvent in cazul atletilor.Instabilitatea rotatorie posteromediala in varus – este frecvent cauzata de un traumatism, cum ar fi caderea pe mana.CARE SUNT SIMPTOMELE INSTABILITATII COTULUI?Instabilitatea se poate manifesta prin aparitia de cracmente, miscari anormale in articulatia cotului. De asemenea poate aparea o senzatie de mic blocaj la miscarea de flexie- extensie.La atleti, se poate manifesta cu durere in articulatia cotului sau scaderea vitezei de miscare. CUM SE FACE EXAMINAREA FIZICA?Se face prin miscarea bratului in mai multe directii, pentru a testa stabilitatea cotului si uneori se pot identifica miscari de blocaj sau cracmente. De asemenea se verifica tonusul muscular pentru a depista eventualele leziuni nervoase. CE TESTE IMAGISTICE FOLOSIM?Radiografia- care este utila pentru identificarea fracturilor, dislocatiei sau pozitiilor vicioase ale cotului.CARE ESTE TRATAMENTUL INSTABILITATILOR COTULUI?TRATAMENTUL CONSERVATOR- este eficient in special la pacientii cu instabilitate in valgus si se adreseaza reducerii simptomatologiei.In unele cazuri de instabilitate rotatorie posterolaterala, functionalitatea se poate imbunatati prin tratamente conservatoare, dar chirurgia este necesara daca instabilitatea cotului persista.Instabilitatea posteromediala in varus necesita intotdeauna interventie chirurgicala pentru  fixarea fracturii si stabilizare ligamentara.Tratamentul conservator include:– recuperare medicala – care ajuta la reducerea simptomatologiei si cresterea capacitatii musculare si tonusului muscular.– inlocuirea activitatilor curente cu  activitati in care articulatia cotului nu este solicitanta;– imobilizarea in orteza pentru o perioada scurta poate reduce simptomatologia. TRATAMENTUL CHIRURGICAL1.Reconstructie ligamentara – este necesara pentru a stabiliza articulatia cotului, de cele mai multe ori ligamentul rupt putand fi suturat. In situatiile in care ruptura ligamentara este mare, poate fi folosita grefa de ligament – autogrefa sau allogrefa.2. Fixarea fracturii la pacientii cu instabilitate rotatorie  posteromediala in varus, este importanta fixarea fracturii de coronoida cu ajutorul suruburilor sau uneori a unei placute de metal cu sururburi , precum si repararea ligamentului. 

CUM SE FACE RECUPERAREA POSTOPERATOR?

In prima saptamana dupa chirurgie, articulatia cotului este pusa in repaus cu ajutorul unei orteze de sustinere. Recuperarea incepe din a 2 a saptamana postoperatorie, orteza este indepartata si se incepe cu exercitii de mobilizare pasiva pentru a creste gradul de miscare al cotului.Recuperarea mobilitatii complete a cotului se asteapta sa se obtina la aproximativ 6 saptamani postoperator, dupa care urmeaza recuperarea tonusului muscular, pacientul putand efectua orice activitate la 6 luni dupa interventie.In cazul sportivilor de performanta, perioada de recuperare poate dura pana la 1 an.

Coafa rotatorie reprezinta un grup muschi si tendoane, care inconjoara articulatia umarului si mentin capul humeral in articulatie. Lezarea coafei rotatorii, poate cauza o durere surda in umar, mai ales in timpul somnului, cand dormim pe partea afectata.

Leziunile coafei rotatorii apar mai frecvent la persoanele care realizeaza miscari foarte ample in timpul serviciului , cum ar fi : pictori, tamplari, jucatori de baseball sau tenis.Riscurile de lezare a coafei rotatorii creste o data cu varsta.Multi oameni se recupereaza dupa leziunile coafei rotatorii prin exercitii de gimnastica medicala care cresc flexibilitatea si tonusul la nivelul articulatiei scapulohumerale.Leziunile mari de coafa rotatorie pot necesita sutura chirugicala, transfer tendinos sau proteza de umar.

CARE SUNT SIMPTOMELE LEZIUNII COAFEI ROTATORII?

 Durerea este descrisa ca o durere profunda in umar- afecteaza somnul, mai ales cand dormim pe umarul afectat; poate deasemenea afecta miscarea de a duce mana la ceafa sau ducerea mainii la spate. Se poate insoti si de o scadere a fortei la nivelul bratului. 

CARE SUNT CAUZELE APARITIEI LEZIUNILOR DE COAFA ROTATORIE?

 Leziunile coafei rotatorii pot aparea prin traumatism sau pot fi leziuni degenerative progresive.Miscari repetitive ample sau ridicarea obiectelor grele deasupra capului, pot afecta tendoanele coafei rotatorii;

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

• Varsta– cu cat inaintam in varsta riscul de aparitiei creste, cu o frecventa mai mare la persoanele de peste 40 de ani;• Activitatile sportive– atletii care folosesc regulat umarul, cu miscari ample- jucatorii de baseball, tenis, handbal- au un mare risc de afectare a coafei rotatorii;• Activitati ocupationale– pictori, tamplari, care fac miscari repetitive cu bratul deasupra capului;• Istoricul familial– ereditar- riscul creste daca unul din membrii familiei a dezvoltat aceasta afectiune.

Fara tratament, leziunile coafei rotatorii, pot duce la pierderea completa a miscarii la nivelul umarului si scaderea fortei la nivelul bratului.Uneori, punerea in repaus a umarului, prin imobilizarea acestuia, poate cauza aparitia unui tesut fibros cicatricial, care reduce si mai mult mobilitatea articulatie, ducand la aparitia afectiunii numite frozen shoulder( umar blocat). 

IN CE CONSTA PREVENTIA?

Daca esti o persoana cu risc de aparitie a leziunii de coafa rotatorie datorita activitatilor si hobbyurilor solicitante sau daca ai avut in trecut o astfel de leziune,  exercitiile de stretching la nivelul coafei rotatorii pot ameliora simptomatologia.Exercitiile de stretching trebuie sa se adreseze atat musculaturii anterioare cat si celei posterioare ale umarului. 

CUM SE POATE PUNE DIAGNOSTICUL?

In timpul examinarii umarului, exista mai multe teste clinic care indica afectarea unuia sau mai multor tendoane ale coafei rotatorii. Examinarea fizica poate fi asociata cu investigatii imagistice cum ar fi: Radiografia- prin Rx putem vizualiza existenta unor depuneri de calciu sau artoze ale articulatiei acromioclaviculare si scapulohumerale.Ecografia- putem vizualiza leziuni ale muschilor si tendoanelor, de asemenea putem vizualiza aceste structuri dinamic in timpul unor miscari si putem face o comparatie cu tendoanele si musculatura de la umarul sanatos.RMN-  putem obtine aceleasi imagini ca la ecografie, dar mult mai detaliate.

TRATAMENTUL CONSERVATORCum ar fi: repaus, gheata si recuperarea medicala, uneori sunt necesare pentru a recupera leziunea minima de coafa rotatorie, dar in afectarile severe poate fi necesara interventia chirurgicala.Injectiile- daca tratamentul conservator nu poate reduce durerea, atunci poate fi necesara o infiltratie cu cortizon, in special daca durerea scade calitatea somnului sau incomodeaza in activitatile zilnice. Acestea, facute in cantitate redusa, pot ajuta temporar, dar in timp pot duce la afectarea tendoanelor.Recuperarea medicala este de multe ori tratamentul de prima intentie, exercitiile de stretching pot creste fexibilitatea si tonusul la nivelul umarului. De asemenea recuperarea medicala este o parte importanta in procesul de recuperare dupa o interventie chirurgicala la nivelul coafei rotatorii.

INTERVENTIILE CHIRURGICALEExista mai multe tipuri, cum ar fi:• sutura artroscopica – care se face cu ajutorul camerei video, prin incizii minime;• reparatia prin incizie clasica – in unele situatii este necesara sutura coafei rotatorii prin incizie clasica, cand chirurgul realizeaza o incizie larga pt a reatasa tendonul afectat, la os. Comparativ cu interventia artroscopica, interventia cu incizie clasica realizeaza refacerea tendonului in aceeasi perioada de timp, dar recuperarea este mult mai rapida in cazul interventiei artroscopice.• transferuri tendinoase – daca tendonul lezat este mult prea afectat pt a fi reatasat la capul humeral, chirurgul poate decide sa foloseasca un tendon alaturat pt a-l inlocui.• protezele de umar – sunt necesare in cazul unor leziuni masive de coafa rotatorie si vor imbunatati stabilitatea articulara. Acestea se realizeaza prin inlocuirea capului humeral si glenei  cu implanturi adecvate.

• sutura artroscopica – care se face cu ajutorul camerei video, prin incizii minime;
• reparatia prin incizie clasica – in unele situatii este necesara sutura coafei rotatorii prin incizie clasica, cand chirurgul realizeaza o incizie larga pt a reatasa tendonul afectat, la os. Comparativ cu interventia artroscopica, interventia cu incizie clasica realizeaza refacerea tendonului in aceeasi perioada de timp, dar recuperarea este mult mai rapida in cazul interventiei artroscopice.
• transferuri tendinoase – daca tendonul lezat este mult prea afectat pt a fi reatasat la capul humeral, chirurgul poate decide sa foloseasca un tendon alaturat pt a-l inlocui.
• protezele de umar – sunt necesare in cazul unor leziuni masive de coafa rotatorie si vor imbunatati stabilitatea articulara. Acestea se realizeaza prin inlocuirea capului humeral si glenei  cu implanturi adecvate.

• sutura artroscopica – care se face cu ajutorul camerei video, prin incizii minime;
• reparatia prin incizie clasica – in unele situatii este necesara sutura coafei rotatorii prin incizie clasica, cand chirurgul realizeaza o incizie larga pt a reatasa tendonul afectat, la os. Comparativ cu interventia artroscopica, interventia cu incizie clasica realizeaza refacerea tendonului in aceeasi perioada de timp, dar recuperarea este mult mai rapida in cazul interventiei artroscopice.
• transferuri tendinoase – daca tendonul lezat este mult prea afectat pt a fi reatasat la capul humeral, chirurgul poate decide sa foloseasca un tendon alaturat pt a-l inlocui.
• protezele de umar – sunt necesare in cazul unor leziuni masive de coafa rotatorie si vor imbunatati stabilitatea articulara. Acestea se realizeaza prin inlocuirea capului humeral si glenei  cu implanturi adecvate.

Artroscopia este o procedura chirurgicala utilizata de chirurgii ortopezi pentru a vizualiza, diagnostica si trata problemele din interiorul unei articulatii. Intr-o examinare artroscopica, medicul face o incizie mica in pielii pacientului si introduce un instrument de marimea unui creion care contine un mic sistem  de lentile si de iluminare pentru a mari si ilumina structurile din interiorul articulatiei. Artroscopia este acum utilizata pentru a evalua si trata probleme ortopedice in mai multe articulatii diferite ale corpului. Articulatia gleznei este una dintre cele mai comune articulatii in care artroscopia este folosita pentru a evalua si trata anumite problemele.

Urmatorul ghid va ajuta sa intelegeti despre:

–  Ce parti ale gleznei sunt tratate in timpul artroscopiei de glezna–  Ce tipuri de interventii sunt tratate prin artroscopia de glezna–  La ce sa se astepte pacientul inainte si dupa artroscopia de glezna

Anatomie

Ce parti ale gleznei sunt implicate?Articulatia gleznei este formata din conexiunea a trei oase. Osul gleznei poarta numele de talus; fata superioara a talusului se potriveste intr-un locas format din capetele inferioare ale tibiei si fibulei (osul subtire al gambei); fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneu. Talusul functionaza ca o balama in locasul sau pentru a permite piciorului sa se miste in sus (dorsiflexie) si in jos (flexie plantara).Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele. Acestea sunt asemanatoare tendoanelor, doar ca acestea din urma unesc muschii de oase. Trei ligamente realizeaza ligamentul lateral complex, pe partea laterala a gleznei, la distanta cea mai mare fata de cealalta glezna (lateral inseamna mai departe decat centrul corpului). Acestea includ ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular si ligamentul talofibular posterior. Un ligament gros, numit ligamentul deltoid sustine glezna medial (pe fata cea mai apropiata de cealalta glezna).

Ligamentele care inconjoara glezna ajuta la formarea capsulei articulare. O capsula articulara este un sac impermeabil care se formeaza in jurul oricarei articulatii. Este formata din ligamentele din jurul articulatiei si din tesutul moale aflat intre ligamentele, care umple spatiile lasate de acestea si formeaza un sac.

In cazul in care capsula articulara este umpluta cu ser fiziologic steril si este umflata, chirurgul poate insera artroscopul in acest buzunar, pentru a vedea in interiorul articulatiei. Chirurgul poate vedea structurile care sunt in interiorul articulatiei gleznei, inclusiv suprafetele articulare ale tibiei , fibulei si talusului precum si tesutul sinovial.

Argumente

Artroscopia de glezna a fost utilizata initial pentru a privi in interiorul gleznei si a stabili un diagnostic. Astazi, artroscopia de glezna este utilizata pentru a efectua o gama larga de proceduri chirurgicale, inclusiv pentru a confirma un diagnostic, pentru eliminarea de osteofite, eliminarea excesului de tesut sinovial inflamat, vizualizarea unor fracturi ale suprafetei articulare, etc.Scopul chirurgului este de a repara sau imbuntati problema dumneavoastra prin efectuarea unei proceduri chirurgicale adecvate; artroscopul este un instrument care imbunatateste abilitatea chirurgului de a efectua aceasta procedura. Imaginea artroscopului este amplificata si permite chirurgului vizibilitate buna si clara. Artroscopul permite chirurgului vizualizarea si efectuarea interventiei chirurgicale prin incizii mai mici.

Pregatirea

Ce trebuie sa stiti inainte de operatie?Pacientul impreuna cu chirurgul ortoped se vor decide pentru acest tip de interventie chirurgicala. Pacientul trebuie sa inteleaga cat mai mult despre aceasta procedura. Daca pacientul are nelamuriri si intrebari, trebuie sa se asigure ca aduna toate informatiile de la medicul acestuia.Odata ce s-a luat decizia pentru aceasta interventie chirugicala, vor trebui luate si alte masuri precum un examen fizic complet.

Deasemenea, pacientul va avea nevoie de un medic teraput pentru recuperarea de dupa operatie. Unul din scopurile acestei vizite preoperatorii este de a intocmi o baza de informatii legate de nivelul de durere actual, capacitatea de a efectua activitati fizice normale, miscari si nu in ultimul rand informatii legate de stabilitatea gleznei.

Un al doilea scop al vizitei preoperatorii este de a va pregati pentru operatie. Terapeutul va invata pacientul cum sa mearga in siguranta folosind carje sau baston. Deasemenea, pacientul va invata unele exercitii pe care le va folosi in timpul recuperarii dupa operatie.

In ziua in care se va efectua interventia chirurgicala, pacientul va fi chemat probabil de dimineata la spital sau clinica ortopedica si va fi rugat sa nu manance si sa nu bea nimic dupa miezul noptii, in noaptea premergatoare operatiei.

Procedura chirurgicala

Ce se intampla in timpul artroscopiei de glezna?Inainte de operatie va fi efectuata o anestezie generala sau anestezie spinala / regionala. Articulatia gleznei este foarte stransa, cu putin spatiu intre tibie si talus. Prin punerea unei tractiuni, chirurgul este capabil de a mari acest spatiu si a permite artroscopului patrunderea in articulatie.Capatul artroscopului va fi miscat in acest spatiu pentru a  vizualiza  toata articulatia. In cele din urma, campuri sterile sunt puse peste picior pentru a crea un mediu steril chirurgului atunci cand opereaza. Exista o multime de echipamente care inconjoara masa de operatie, inclusiv monitorul de inalta perfomanta, aparat foto, surse de lumina si instrumente chirurgicale.Chirurgul incepe operatia prin doua sau trei incizii mici in glezna, numite portaluri (SF-uri J ). Prin aceste portaluri sunt introduse instrumentele artroscopice si chirurgicale in interiorul gleznei. Se acorda mare atentie protejarii nervilor din jur si vaselor de sange. Un tub de plastic sau de metal mic (canula) va fi introdus prin unul dintre portaluri pentru umflarea gleznei cu ser fiziologic steril.Artroscopul este un instrument de marimea unui creion care contine un mic sistem  de lentile si de iluminare pentru a mari si ilumina structurile din interiorul articulatiei. Lumina este transmisa prin fibra optica catre capatul artroscopului introdus in articulatie. Prin atasarea artroscopului la o camera video miniaturala, medicul are posibilitatea de a examina prin aceasta incizie foarte mica, in detaliu si in intregime, interiorul articulatiei – spre deosebire de incizia mare  folosita in chirurgia clasica. Camera video miniaturala atasata artroscopului afiseaza imaginile din articulatie marite de aproximativ 12 ori pe un monitor de inalta definitie, care permite medicului sa examineze, sa testeze si sa trateze toate structurile din interiorul articulatiei gleznei.

De-a lungul anilor, de la inventarea artroscopiei, numeroase instrumente chirurgicale au fost dezvoltate pentru a efectua diferite tipuri de interventii chirurgicale cu ajutorul artroscopului si pentru a vedea ce se intampla in timp ce instrumentele sunt utilizate. Astazi, mai multe proceduri chirurgicale se realizeaza prin incizii de mici dimensiuni. Proceduri chirurgicale mai extinse pot necesita incizii mari. Chirurgul poate decide mai departe daca este nevoie si / sau de o operatie traditionala de tip deschis. In cazul in care acest lucru a fost discutat inainte de operatie, atunci operatia poate fi facuta imediat, daca nu, procedura artroscopica va fi incheiata si o operatie traditionala de tip deschis va fi planificata mai tarziu. Chirurgul va discuta toate detaliile ce au fost descoperite in timpul artroscopiei si ce trebuie facut mai departe.Odata ce interventia chirurgicala este finalizata, portalurile artroscopice si inciziile chirurgicale vor fi inchise cu suturi sau capse chirurgicale. Exista posibilitatea ca pacientului sa i se aplice bandaje sterile de dimensiuni mari si sa i se puna atela de la genunchi pana la degetele de la picioare. Atela si bandajul sunt folosite pentru a imobiliza si pentru proteja glezna. In cazul in care chirurgul considera ca pacientul nu are nevoie de un bandaj voluminos si atela, atunci articulatia  ar putea fi pusa intr-un ciorap de compresie. Un bandaj compresiv (sau ciorapi) reduce edemul si ajuta la prevenirea trombozrlot venoase.

Complicatiile

Ca in toate interventiile chirurgicale majore, pot aparea complicatii in timpul artroscopiei de glezna. Acest articol nu ofera o lista completa a posibilelor complicatii, dar scoate in evidenta unele dintre cele mai frecvente probleme. Unele dintre cele mai frecvente complicatii dupa artroscopia de glezna sunt:–  complicatiile anesteziei–  tromboflebita–  infectie–  defectarea echipamentelor–  recuperare lenta

Complicatiile anesteziei

Cele mai multe proceduri chirurgicale solicita un anumit tip de anestezie . Un numar foarte mic de pacienti au probleme cu anestezia. Aceste probleme pot fi reactii la medicamentele folosite, probleme legate de alte complicatii medicale si probleme din cauza anesteziei. Asigurati-va ca discutati toate riscurile ce pot aparea in timpul anesteziei cu medicul anestezist.

Tromboflebita (cheaguri de sange)

Tromboflebita, uneori numita tromboza venoasa profunda (TVP), poate aparea dupa orice operatie, dar este mult mai probabil sa apara dupa o interventie chirurgicala la sold, pelvis, sau genunchi. TVP apare atunci cand se formeaza cheaguri de sange in venele mari ale piciorului. Acest lucru poate duce la umflarea piciorului, incalzirea acestuia si devine dureros la atingere . Daca cheagurile de sange din vene se sparg, ele pot migra la plamani, unde se depun in capilare si taia alimentarea cu sange la o parte din plaman. Aceasta se numeste embolie pulmonara. Majoritatea chirurgilor iau foarte in serios TVP-ul. Exista mai multe moduri de a reduce riscul de TVP, dar, probabil, cel mai eficient este mobilizarea cat mai rapida a pacientului dupa interventia chirurgicala. Doua alte masuri de prevenire sunt:

–  ciorapi de compresie pentru a mentine sangele in picioare in miscare–  medicamente care subtiaza sangele si previn formarea cheagurilor (anticuagulante)

Infectia

In urma artroscopiei de glezna, este posibil sa apara o infectie postoperatorie . Acest lucru este foarte putin frecvent si se intampla in mai putin de 1 % din cazuri. Posibil ca pacientul sa aibe dureri, edem, febra si roseata sau disconfort de la incizii. Pacientul trebuie sa informeze imediat chirurgul despre toate simptomele aparute.

Infectiile sunt de doua tipuri: superficiale sau profunde. O infectie superficiala poate aparea pe pielea din jurul inciziilor sau portalurilor. O infectie superficiala nu se extinde in articulatie si poate fi, de obicei tratata cu antibiotice. In cazul in care articulatia gleznei se infecteaza, aceasta este o complicatie grava si va fi nevoie de antibiotice si, eventual, o alta procedura chirurgicala pentru a drena infectia.

Defectarea echipamentelor / instrumentelor

Multe dintre instrumentele folosite de catre chirurg pentru efectuarea artroscopiei de glezna, sunt mici si fragile. Aceste instrumente pot fi rupte rezultand plutirea unei bucati in interiorul articulatiei. Piesa rupta este de obicei usor de localizat si indepartat, dar acest lucru poate duce la o durata mai lunga a interventiei chirurgicale decat a fost planificata initial. Nu exista, de obicei, nici o deteriorare a articulatiei datorita ruperii instrumentarului.

Recuperare lenta

Nu toti pacientii se pot intoarce la activitatile de rutina, repede, dupa artroscopia de glezna. . Artroscopul permite medicilor sa faca chirurgie reconstructiva in interiorul articulatiei gleznei fara a face incizii mari. Cat de repede se recupereaza glezna dupa artroscopie, depinde de tipul leziunii de glezna. Probleme simple care au nevoie de proceduri simple utilizand artroscopul, se recupereaza, in general, mai bine si mai repede. Pacientii cu leziuni extinse la cartilajul articular in glezna au tendinta de a necesita proceduri chirurgicale mai complexe si extinse. Aceste reconstituiri mai extinse pot necesita mai mult timp de vindecare si au o recuperare mai lenta. Ar trebui sa discutati acest lucru cu medicul dumneavoastra si sa va asigurati ca aveti asteptari realiste dupa o interventie chirurgicala de glezna artroscopica.

Dupa operatie

Ce se intampla dupa artroscopia de glezna?Artroscopia de glezna se face de obicei in blocul operatoe, pacientii fiind externati  la 24 ore dupa interventia chirurgicala. Reconstituiri mai complexe, care necesita incizii mari si interventii chirurgicale mai complexe pot necesita o scurta sedere in spital pentru a controla mai bine durerea si pentru a urmari cu atentie evolutia. Puteti incepe, de asemenea, kinetoterapie in timp ce sunteti spitalizat.

Portalurile sunt acoperite cu benzi chirurgicale, inciziile mai mari pot fi reparate, fie cu capse sau suturi chirurgicale. Carjele sunt utilizate in mod obisnuit dupa artroscopia de glezna. Ele pot fi necesare numai pentru una sau doua zile dupa proceduri simple.

Urmati indicatiile chirurgului despre cat de mult puteti sa va lasati greutatea pe piciorul operat in timpul mersului. Evitati efortul prea mare. Ati putea fi instruiti sa aplicati gheata pe glezna si sa mentineti piciorul ridicat.

Recuperarea

Cum se face recuperarea?Recuperarea pacientului depinde de tipul de interventie chirurgicala folosita. Oficial, nu aveti nevoie de kinetoterapie dupa interventii simple.Multi chirurgi indruma pacientii catre kinetoterapie dupa orice tip de artroscopie de glezna. In general vorbind, interventiile chirurgicale mai complexe implica o recuperare mai lunga. Primele cateva sedinte de kinetoterapie sunt concepute pentru a ajuta la controlul durerii si edemului secundar operatiei.Amintiti-va, doar pentru ca aveti incizii mici pe exterior, poate exista o vindecare de lunga durata a tesutului pe interiorul articulatiei gleznei. Daca ati suferit interventii chirurgicale reconstructive majore, trebuie sa va asteptati la o recuperare completa dupa mai multe luni. Scopul terapeutului este de a va ajuta sa pastrati durerea sub control si de a imbunatati miscarile si stabilitatea gleznei.

Artroscopia este o procedura chirurgicala ce permite doctorului sa vada articulatiile corpului cu ajutorul unei camere video miniaturale. Artroscopia ofera medicilor o vedere clara a interiorului genunchiului. Acest lucru ii ajuta la diagnosticarea si la tratarea problemelor genunchiului.

Progresele tehnice au dus la realizarea unor monitoare si camere de inalta rezolutie si performanta. Acestea si multe alte imbunatatiri au facut artroscopia un instrument foarte eficient pentru tratarea problemelor la genunchi. Potrivit Societatii Americane de Ortopedie in Medicina Sportiva, mai mult de 4 milioane de artroscopii la genunchi sunt realizate anual in intreaga lume.

Descriere

Artroscopia se face prin mici incizii . In timpul procedurii, chirurgul ortoped introduce artroscopul (o camera video miniaturala, de marimea unui creion) in interiorul genunchiului. Artroscopul trimite imaginea catre un monitor. Pe monitor, chirurgul poate vedea structura genunchiului in cel mai mic detaliu

Chirurgul poate folosi artroscopia sa vada,  sa repare sau sa elimine tesutul deteriorat. Pentru a face acest lucru, instrumente chirurgicale de mici dimensiuni sunt introduse in  genunchi prin alte incizii.

Internarea in spital

Spitalul sau clinica de chirurgie ortopedica va contacta pacientul pentru mai multe detalii legate de programare. Probabil pacientul va fi rugat sa ajunga la spital sau clinica cu o ora sau doua inainte de inteventie. Deasemenea pacientul nu are voie sa manance sau bea lichide cu o noapte inainte de interventie.

Anestezia

Odata internat pentru interventia chirurgicala, primul cadru medical ce va discuta cu pacientul va fi anestezistul.Artroscopia poate fi efectuata sub anestezie locala, regionala sau generala.–   Anestezia locala se realizeaza numai la genunchi–   Anestezia regionala inseamna amortirea de la talie in jos–   Anestezia generala inseamna adormirea pacientului pentru o perioada de timp (o ora, doua ore )

Anestezistul va ajuta pacientul sa decida metoda cea mai eficienta.Daca va opta pentru anestezia locala sau regionala, va avea posibilitatea sa urmareasca interventia pe un monitor.

Procedura

Ortopedul va face cateva incizii mici in genunchi.Va fi folosita o solutie sterila( ser fiziologic) pentru a destinde articulatia genunchiului. Acest lucru ajuta chirurgul  la o vedere clara si in detaliu a genunchiului.

Prima sarcina a chirurgului este de a diagnostica corect problema pacientului. Chirurgul va introduce artroscopul si se va folosi de imaginea proiectata pe ecran pentru ghidare. Daca este nevoie de tratament chirurgical, acesta va introduce instrumentele necesareprintr-o alta incizie mica: foarfeca,palpator, shaver.Aceasta procedura dureaza, de obicei, intre 30 de minute si o ora.Artroscopia la genunchi este cel mai des utilizata pentru:–  Inlaturarea sau sutura rupturii de  menisc–  Reconstructia ligamentului anterior incrucisat–  Indepartarea bucatilor de cartilaj articular–  Eliminarea de fragmente desprinse de os sau cartilaj–  Indepartarea tesutului sinovial inflamat

Chirurgul poate inchide inciziile printr-o sutura sau poate aplica benzi sterile (bandaje mici).

Recuperarea

Recuperarea dupa artroscopia de genunchi este mult mai rapida decat recuperarea dupa interventii chirurgicale traditionale, deschise la genunchi. Totusi, este important ca pacientul sa urmeze cu atentie instructiunile ortopedului, dupa ce se intoarce acasa.

Umflarea genunchiului

Piciorul trebuie sa stea ridicat cat mai mult timp posibil in primele cateva zile de la operatie. Trebuie aplicata gheata pentru calmarea edemului si durerilor.

Ingrijirea plagii postoperatorii

De la spitalul sau clinica de ortopedie unde se va efectua artroscopia, pacientul va pleca cu un pansament ce acopera genunchiul. Incizia trebuie pastrata curata si uscata. Medicul va hotari cand pacientul va putea face dus sau baie si cand trebuie schimbat pansamentul.

La cateva zile de la interventie, medicul  va chema pacientul la un control pentru a vedea  rezultatele interventiei chirurgicale si pentru a incepe programul de tratament postoperator.

Mersul dupa operatie

Cei mai multi pacienti au nevoie de carje sau alte tipuri de asistenta dupa  artroscopie. Medicul c va hotari cand este sigur ca pacientul sa lase greutatea pe picior.

Condusul automobilului

Medicul va discuta cu pacientul atunci cand va putea conduce. Aceasta decizie se bazeaza pe o serie de factori, printre care:–  Implicarea genunchiului–  Tipul de masina automata sau manuala–  Natura procedurii–  Nivelul de durere–  Medicatia–  Cat de bine puteti controla genunchiul.

De obicei, pacientii sunt apti de a conduce dupa o saptamana, maxim trei saptamani de la interventia chirurgicala.

Medicamentatia

Medicul  va prescrie analgezice pentru a ajuta la ameliorarea disconfortului dupa interventie. Acesta poate recomanda, de asemenea, medicamente cum ar fi aspirina/anticuagulante orale pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor de sange si diverse antibiotice.

Exercitii fizice pentru recuperarea genunchiului

Dupa operatie, ar trebui ca pacientul sa faca exercitii fizice pentru genunchi, cateva saptamani la rand. Acest lucru va duce la recuperarea functiei si intarirea muschilor de la nivelul picioarelor si a genunchiului.

Exercitiul terapeutic va juca un rol important in recuperarea genunchiului. Un program de fizioterapie / kinetoterapie va imbunatati rezultatul in mod vizibil

Complicatii si semne de avertizare

Ca la orice interventie chirurgicala, exista riscuri asociate cu artroscopia la genunchi. Acestea apar rar, sunt minore si tratabile.

Complicatiile

Potentialele probleme postoperatorii la artroscopia de genunchi sunt:–   infectiile–   tromboze venoase profunde si superficale–   acumularea de sange in genunchi

Semne de avertizare

Pacientul trebuie sa sune chirurgul ortoped, daca apar oricare dintre urmatoarele probleme:–  febra–  frisoane–  caldura persistenta sau roseata in jurul genunchiului–  durere persistenta–  umflarea semnificativa a genunchiului

Rezultate

Daca pacientul nu a avut o reconstructie de ligament incrucisat, ar trebui sa fie capabil de a se intoarce la activitatile fizice obisnuite, dupa 6 – 8 saptamani sau uneori, mult mai devreme. Activitatile cu impact mai mare ar trebui evitate pentru un timp mai indelungat.Daca slujba pacientului presupune munca grea, s-ar putea ca intoarcerea la acesta sa se faca dupa o perioada mai lunga de timp.Rezultatul final al operatiei va fi probabil determinata de gradul de deteriorare a genunchiului. De exemplu, in cazul in care cartilajul articular din genunchi a fost indepartat complet, atunci recuperarea completa nu este posibila. S-ar putea sa fie nevoie ca pacientul sa si schimbe stilul de viata. Acest lucru ar putea insemna limitarea activitatilor si gasirea unor exercitii cu solicitare redusa.

Artroscopia este o procedura chirurgicala care ofera medicilor o vedere clara a interiorul unei articulatii. Acest lucru ii ajuta la diagnosticarea si tratarea problemele articulare.

In timpul artroscopiei de sold, chirurgul introduce un aparat mic de fotografiat, numit artroscop, in articulatia soldului. Camera afiseaza imagini pe un monitor de inalta definitie, si chirurgul foloseste aceste imagini pentru a ghida / manipula instrumente chirurgicale miniaturale.Artroscopia de sold se foloseste de mai multi ani, dar nu este la fel de comuna ca cea de genunchi sau de umar.

Anatomie

Soldul este o articulatie sferica si cu rol de balama. Acest aranjament ofera soldului o mare mobilitate, necesara pentru activitatile zilnice ca mersul, statul pe vine si urcatul treptelor.Intelegerea constructiei diferitelor straturi ale soldului si conexiunilor sale, ajuta la intelegerea modului de functionare al acestei articulatii, cum se pot produce leziunile si cat de dificila poate fi recuperarea dupa asemenea leziuni. Cel mai profund strat al articulatiei este format din oase si articulatia in sine. Urmatorul strat este format din ligamentele capsulei articulare. Tendoanele si muschii reprezinta urmatorul strat.

Structurile importante ale soldului pot fi divizate in mai multe categorii.Acestea includ:– oasele si articulatiile;– ligamentele si tendoanele;– muschii;– nervii;– vasele de sange;– bursele

Oasele si articulatiile

Oasele acestei articulatii sunt femurul si oasele pelvisului. Capatul proximal al femurului are forma unei bile. Aceasta minge poarta numele de cap femural. Acest cap femural se potriveste intr-un locas rotunjit, situat la unul dintre capetele osului coxal. Acest locas poarta numele de acetabulum.Capul femural se ataseaza la restul femurului printr-o sectiune scurta de os numita col femural. O creasta de dimensiuni mai mari se gaseste la capatul femurului, langa gatul femural. Aceasta creasta, numita marele trohanter, poate fi simtita la palpare lateral . Muschii mari si importanti isi afla insertia la nivelul marelui trohanter. Unul dintre ei poarta numele de muschiul gluteus mediu; acesta este un muschi cheie pentru stabilizarea membrului pelvin in timpul mersului.

Cartilajul articular este un material care acopera capetele osoase ale oricarei articulatii. Cartilajul articular are o grosime de aproximativ 0,6 cm, in articulatiile care suporta greutate mare, cum ar fi articulatia soldului. Acest cartilaj este alb stralucitor si are o consistenta de cauciuc, este alunecos, lucru care permite suprafetelor articulare sa alunece una pe langa alta fara a produce leziuni. Functia cartilajului articular este de a absorbi socurile si de a oferi o suprafata foarte neteda care sa inlesneasca miscarea. Exista cartilaje articulare oriunde doua capete osoase se misca una pe langa alta sau se articuleaza.La nivelul soldului, cartilajul articular acopera capatul femurului si portiunea scobita din acetabulum la nivelul osului coxal. Cartilajul este in mod special mai gros in regiunea scobiturii, intrucat la acest nivel apar cele mai mari forte in timpul mersului sau al alergarii.

Ligamentele si tendoanele

Ligamentele sunt structuri tisulare moi, care fac conexiunea oaselor intre ele. O capsula articulara este un saculet impermeabil, care inconjoara articulatia. La nivelul soldului, capsula articulara esta formata dintr-un grup de trei ligamente puternice care fac legatura intre capul femural si acetabulum. Aceste ligamente sunt principala forta de stabilitate a soldului. Ele mentin soldul la locul sau.Un ligament mic face conexiunea intre varful capului femurat si acetabulum. Acest ligament, numit ligamentul teres (rotund), nu poarta un rol in controlul miscarii soldului asa cum fac principalele ligamente. Totusi, exista o mica artera in interiorul ligamentului care asigura o mica parte din vascularizatia capului femural.O banda lunga de tendon merge de-a lungul femurului de la sold la genunchi. Aceasta este banda iliotibiala. Ofera un punct de insertie mai multor muschi ai soldului. O banda iliotibiala prea scurta poate determina probleme ale soldului si ale genunchiului.Un tip special de ligament formeaza o structura unica in interiorul soldului numita labrum. Acest labrum este atasat aproape complet in jurul marginii acetabulum-ului. Forma si modul in care labrum este atasat, creeaza o cupa mai profunda pentru scobitura acetabulara. Aceasta margine mica de cartilaj poate fi lezata si determina durere la nivelul soldului.

Musculatura

Soldul este inconjurat de muschi grosi. Muschii gluteali formeaza musculatura de la nivelul feselor si din spatele soldului. Coapsa interna este formata si din muschii adductori. Principala actiune a adductorilor este de a aduce coapsele una langa alta.Muschii care flecteaza soldul se afla in fata articulatiei. Dintre acestia face parte si muschiul iliopsoas. Acest muschi profund isi are originea la nivel lombar si pelvin si se insera pe fata interna a femurului superior. Alt flexor mare al soldului este dreptul femural. Acest muschi face parte dintre muschii cvadriceps, cel mai mare grup de muschi de pe fata anterioara a coapsei. Muschii mai mici isi au originea la nivelul pelvisului si merg pana la sold pentru a ajuta la stabilizarea si rotatia acestuia.In sfarsit, muschii ce se gasesc pe fata posterioara a coapsei isi au originea la nivelul pelvisului. Intrucat acesti muschi traverseaza fata posterioara a articulatiei soldului in drumul lor spre genunchi, ei ajuta la extensia soldului.

Nervii

Toti nervii care traverseaza coapsa trec pe la nivelul soldului. Principalii nervi sunt nervul femural pe fata anterioara si nervul sciatic pe fata posterioara. Un nerv mic, numit nervul obturator, trece, de asemeni, pe la nivelul soldului.Acesti nervi transporta semnale de la creier spre muschi pentru a misca soldul. De asemeni, tot acesti muschi transporta semnale de la creier despre sensibilitate cum ar fi atingerea, durerea si temperatura.

Vasele de sange

Alaturi de nervi coapsa este traversata de vase de sange mari care vascularizeaza membrul inferior. Artera femurala, o artera mare, isi are originea profund la nivelul pelvisului. Trece pe fata anterioara a soldului si traverseaza coapsa spre fata interna a genunchiului. Pulsul acestei artere poate fi simtit la nivel inghinal.Artera femurala are o ramura profunda, numita artera femurala profunda. Aceasta trimite doua vase de sange spre capsula articulara a soldului. Aceste vase de sange sunt principala sursa de vascularizatie a capului femural. Asa cum a fost mentionat anterior, ligamentul teres (rotund) contine un vas de sange mic care ofera foarte putin sange pentru varful capului femural.Alte vase mici se formeaza in interiorul pelvisului si vascularizeaza portiunea posterioara a feselor si soldului.

Bursele

In locul unde apar de obicei frecari intre muschi, tendoane si oase, in acele locuri se gasesc de obicei burse seroase. Bursa este un sac subtire care contine un lichid care lubrifiaza zona si reduce frecarea. Bursa este o structura anatomica normala. Corpul va produce chiar o bursa in caz de frecare.O bursa care uneori determina probleme la nivelul soldului este cea cuprinsa intre marele trohanter si muschii si tendoanele care il traverseaza. Aceasta bursa, numita bursa marelui trohanter, poate fi iritata daca banda iliotibiala este prea stransa. Alta bursa se gaseste intre muschiul iliopsoas, in locul in care acesta trece prin fata articulatiei soldului. Aceasta bursa poarta numele de bursa iliopsoasului. O alta bursa se gaseste deasupra tuberozitatii ischiale, o formatiune osoasa de la nivelul feselor, pe care omul sta.

Cand este recomandata artroscopia de sold?

Medicul dumneavoastra va poate recomanda o artroscopie de sold, daca aveti o durere de sold  care nu raspunde la tratament nechirurgical. Tratamentul nechirurgical include repaus, fiziokinetoterapie, medicamente sau injectii care pot reduce inflamatia. Inflamatia este una dintre reactiile normale ale organismului dumneavoastra atunci cand intervine un prejudiciu sau o boala in organismul dvs.In cazul articulatiei soldului , inflamatia se manifesta prin edem, durere si rigiditate.

Artroscopia de sold poate ameliora simptomele dureroase, leziunile de labrum, leziunile de cartilaj articular, sau a altor tesuturi moi din jurul articulatiei. Dintre cauze mentionam:

–  Impigment femuroacetabular(FAI)

–  Displazia soldului

–  Snapping hip syndromes( retractia tractului iliotibial)

–  Sinovita.

–   Fragmente cartiloginoase libere in articulatie

–  Infectie in articulatia soldului

Pregatirea pentru operatie

Pentru artroscopia de sold trebuie sa faceti un examen clinic complet . In urma acestui examen, medicul va identifica problemele ce pot surveni in timpul interventiei chirurgicale.

Daca prezentati anumite riscuri , medicul va va cere sa faceti o evaluare mai minutioasa inainte de operatie. Informati medicul chirurg ortoped de orice medicament sau supliment alimentar luati. Acesta va va spune daca puteti continua sau opri administrarea acestora inainte de interventia chirurgicala.Medicul va va contacta inainte de interventia chirurgicala pentru a va oferi informatii cu privire la procedura acesteia. Urmati instructiunile oferite si nu mancati si beti nimic cu o noapte inainte de interventie.

Inainte de operatie, va fi necesar si o evaluare de catre un membru al echipei de anestezie. Artroscopia de sold este realizata cel mai frecvent sub anestezie generala. Anestezia locala, cum ar fi spinala sau epidurala, poate fi, de asemenea, folosita. Anestezia locala inseamna ca esti treaz, dar corpul tau este amortit de la talie in jos. Ortopedul si anestezistul vor discuta cu dvs care metoda de anestezie este cea mai buna.

Procedura chirurgicala

Inainte de operatie piciorul dvs va fi mobilizat. Acest lucru inseamna ca soldul va fi tras din priza indeajuns de mult ca chirurgul sa poata introduce instrumentele, sa poata vizualiza intreaga articulatie .

Dupa mobilizarea piciorului, chirurgul va face o punctie mica in sold (cam de marimea unui nasture) pentru a introduce artroscopul. Prin artroscop, medicul poate vizualiza in interiorul soldului si poate identifica daunele.

Chirurgul va introduce si alte instrumente prin incizii separate pentru a trata problema. O serie de proceduri se pot efectua, in functie de afectiunile soldului. De exemplu, chirurgul poate:–  Abrazarea cartilajului rupt–  Indepartarea osteofitelor–  Eliminarea tesutului sinovial inflamatDurata interventiei chirurgicale va depinde de ceea ce gaseste chirurgul in interiorul articulatiei.

Complicatiile

Complicatiile aparute in urma artroscopiei de sold sunt putine si apar rar. Orice interventie chirurgicala in articulatia soldului implica un risc mic de leziune a nervilor din jur. Tractiunea aplicata piciorului, necesara pentru interventie poate intinde nervii si poate cauza amorteala, dar acest lucru este, de obicei temporar.

Exista, de asemenea, riscuri mici de infectie, precum cheaguri de sange la nivelul picioarelor (tromboza venoasa profunda).

Recuperarea

Chirurgul dvs. va concepe un plan de recuperare pe baza procedurilor chirurgicale folosite. In unele cazuri, carjele sunt necesare . Daca interventia chirurgicala a fost mai extinsa, atunci exista posibilitatea ca folosirea carjelor sa se faca pe o perioada de o luna sau doua.

In cele mai multe cazuri, fiziokinetoterapia este necesara pentru recuperare. Exercitii specifice sunt importante pentru a restabili forta si mobilitatea.

Rezultate pe termen lung

Multi pacienti se pot intoarce dupa artroscopie la activitatile zilnice fara a fi restrictionati de la ceva anume. Recuperarea depinde de tipul de interventie aplicata soldului.Pentru unii pacienti, stilul de viata se poate modifica pentru a proteja articulatia. Acest lucru va fi decis de catre ortoped.

Uneori, daunele provocate articulatiei soldului pot fi suficient de mari incat nu se pot remedia, acest lucru insemnand un insucces al operatiei.

Evolutiile viitoare

Artroscopia a ajutat medicii si cercetatorii sa inteleaga mai bine si sa descopere mai multe probleme ale articulatiei de sold. Tehnicile chirurgicale evolueaza, si se anticipeaza ca artroscopia de sold va juca un rol mult mai important in diagnosticarea si tratarea bolilor acestuia.

Este localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulatiei soldului.

Este o afectiune des intalnita si este cea mai invalidanta dintre artroze.

EtiologieCoxartroza primitivaCoxartroza secundara (55% din cazuri)

TRATAMENT

Tratamentul medicamentos specific poate face apel la mai multe grupe de medicamente ce pot fi administrate sistemic sau topic. Administrarea de medicamente antiinflamatorii si antialgice trebuie facuta cu mult discernamant la bolnavii cu coxartroza.

Terapia sistemica:

analgetice uzuale de tipul acetaminofenului sunt folosite initial pentru controlul dureriianalgeticele opioide, tramadolul pot fi folosite pe perioade scurte de timp in cazul durerilor articulare foarte mari, care nu au putut fi controlate prin alte mijloace medicamentoasemedicatia patogenica – asa-numitele medicamente modificatoare de structura (glucozaminofosfatul, condroitinsulfatul, diacerin, piascledin) reprezinta teoretic medicatia ideala in artroza, singura capabila sa previna distructiile articulare si sa refaca structura cartilajului. Deocamdata sunt considerate doar suplimente nutritive.Terapia intra-articulara: infiltratiile articulare cu preparate cortizonice trebuie efectuate sub ghidaj fluoroscopic si cu mult discernamant datorita pericolului unei necroze aseptice de cap femural

Terapia topica:

Capsaicina administrate sub forma de crema inhiba eliberarea de substanta P la nivelul terminatiilor nervoase si poate diminua durerea articularaMetil-salicilati

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC

Tratamentul fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare bolnav in parte si in permanenta adaptat la stadiul bolii.

Obiective:

Disparitia sau ameliorarea durerii;Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;Ameliorarea calitatii vietiiEducatia pacientului si a familiei

ELECTROTERAPIA

Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunatatire a vascularizatiei si a troficitatii tisulare locale:

• curent galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de ionogalvanizare
• curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert
• curenti de medie frecventa
• laser
• unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
• ultrasunet
• diapulse

TERMOTERAPIA

• Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei tesuturilor moi in vederea instituirii programului de kinetoterapie
• impachetari cu parafina , perna electrica aplicata de 1-3 ori pe zi
• in cazul unei reactii inflamatorii locale se aplica comprese reci cu sulfat de magneziu 60g/l; masaj local cu gheata repetat de mai multe ori in cursul zilei;

MASAJ

Pentru efect antialgic, miorelaxant/tonifiant (in functie de manevrele utilizate), de imbunatatire a vascularizatiei si biotrofic tisular local:pozitionarea bolnavului este deosebit de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai buna abordare a diferitelor structuri ce trebuie masatemanevrele de masaj se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat, fascii, tendoane si muschisedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul membrului inferior; se executa tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala)

KINETOTERAPIA

Se face in functie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii.Se deosebesc 3 stadii:Stadiul initial (SI)– dureri in ortostatism si la mers prelungit, “oboseala” musculo-articulara locala, reducerea amplitudinilor maximale (“de lux”) ale soldului.Stadiul evoluat (SE) – dureri in repaus, redoare articulara in zona amplitudinilor de utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.Stadiul final (SF) – dureri intense, limitare marcata a mobilitatii pana la anchiloza, atitudini vicioase ireductibile.Aprecierea functiei soldului se face atat pe baza testelor musculare si articulare, cat si a celor globale.

Programul kinetoterapeutic urmareste 4 obiective principale:scaderea durerilor;cresterea stabilitatii soldului;cresterea mobilitatii soldului;cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers.

Exemple de exercitii:

1.Exemplu de mobilizare pasiva pentru miscarea de extensieRegula generala: în timpul fortarii extensiei articulatiei coxofemurale genunchiul ramâne extins.Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum (genunchiul cu coapsa pe piept); bascularea puternica a bazinului extinde ea însasi articulatia afectata si eventual asistentul accentueaza extensia. În mobilizarea autopasiva, pacientul mentine cu mâinile genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat fiind întins pe un plan înclinat.

2. Exemplu de exercitiu pentru tonifierea ischiogambierilorPacientul în decubit dorsal, cu articulatia coxofemurala flectata, genunchiul aproape extins (pozitia genunchiului este importanta – nu trebuie extins complet, ci atât cât intra în actiune ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul contrând la nivelul talonului.

3. Exemplu de exercitiu pentru tonifierea muschiului cvadriceps.Pacientul in asezat , cu membrele inferioare atarnand , la marginea patului;se executa extensia genunchiului avand o greutate atarnand la nivelul gleznei .

4. Exemplu de exercitiu pentru tonifierea muschiului triceps sural.Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior întins si glezna în flexie dorsala; kinetoterapeutul prinde în mâna calcâiul pe fata lui posterioara si se opune încercarilor pacientului de a extinde piciorul. Deoarece nu exista rezistenta pe degete sau antepicior, nu va intra în activitate decât tricepsul sural .

5. Exemplu de exercitiu  pentru tonifierea muschiului fesier mijlociu.Pacientul în decubit contralateral, cu membrul inferior opus flectat si membrul afectat cu genunchiul flectat; pacientul executa abductie în timp ce kinetoterapeutul opune rezistanta pe fata laterala a genunchiului.

Terapie ocupationala va tine seama de evitarea ortostatismului; exercitii pe bicicleta ergometrica prin pedalaj normal si retropedalaj; exercitii pe placa prevazuta cu rotile;Hidrokinetoterapie – avantajul descarcarii de greutate, efect usor sedativ, miorelaxant: posturare pentru flexum – TFNP contractie-relaxare, mobilizari pasive, active, reeducarea stabilitatii, echilibru si coordonare;Metode complementare: baston, carje canadiene

Programul de exercitii kinetice stabilit  in vedere recuperarii coxartrozei  este  mult mai complex si implica stabilirea si urmarirea anumitor pasi in functie de evolutia  si patologia acesteia .De asemeni acesta trebuie sa se desfasoare sub supravegherea unui specialist pentru a evita eventualele complicatii si pentru ca recuperarea sa fie completa.

Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, initierea unui program de recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul in statiune etc)Este deosebit de important sa educam pacientul sa respecte regulile de profilaxie secundara care alcatuiesc “igiena ortopedica” a soldului:

Mentinerea unei greutati corporale normaleEvitarea ortostatismului si a mersului prelungit pe josEvitarea mersului pe teren accidentat, urcatul/coboratul scarilorMersul cu sprijin in baston care se pune pe sol pe aceiasi linie cu piciorul afectat; pentru SI si SE ca si pentru majoritatea cazurilor din SF – in mana opusa; in cazuri severe din SF cu dureri si disfunctionalitate accentuate – in mana homolaterala;Evitarea schiopatarii printr-un control volitional al mersuluiDe cel putin doua ori pe zi – repaus postural la pat cu coxofemuralele intinseSe vor prefera deplasarile pe bicicletaSe vor purta pantofi cu tocuri moiCorectarea inegalitatii membrelor inferioare (de la diferente de 2 cm in sus)Se va executa de cel putin 2 ori pe zi un program special de gimnastica pentru sold compus din exercitii de mobilizare si tonifiere muscularaSporturi premise: natatie, ciclism, schi, calarie

Daca tocmai ati inceput sa va interesati pentru diverse optiuni de tratament sau ati decis deja sa va supuneti unei interventii chirurgicale de inlocuire a soldului, urmatoarele informatii va vor ajuta sa intelegeti mai bine beneficiile si limitarile date de o operatie de inlocuire totala de sold.In cazul in care soldul a fost deteriorat de artoza, o fractura, sau alte probleme, activitati obisnuite cum ar fi mersul pe jos sau ridicatul/sezutul pe un scaun pot fi dureroase si dificile. Soldul poate fi rigid iar incaltatul pantofilor sau a sosetelor poate fi dificil. Puteti simti disconfort chiar si in timpul somnului.

Daca medicamentele, reducerea efortului fizic in cadrul activitatilor de zi cu zi, precum si utilizarea de suporturi de mers nu ajuta in mod adecvat simptomele, puteti lua in considerare interventia chirurgicala de inlocuire a articulatiei soldului. Interventia chirurgicala de protezare a soldului este o procedura sigura si eficienta, care poate calma durerea si va poate ajuta sa va reintoarceti la activitatile normale de zi cu zi.

Prima interventie chirurgicala de protezare asoldului a avut loc in anul 1960 si a fost una dintre cele mai de succes interventii din istoria medicinei. De atunci s-au adus imbunatatiri in tehnica chirurgicala si potrivit agentiei pentru sanatate si cercetare de calitate, anual se fac mai mult de 285.000 de artroplastii totale de sold in Statele Unite.

Anatomie

Soldul este una dintre cele mai mari articulatii din corpul uman.Articulatia coxofemurala sau articulatia soldului face legatura dintre femur si osul iliac si este una dintre cele mai robuste articulatii ale corpului uman, imbinand stabilitatea cu mobilitatea, datorita combinatiei dintre o capsula articulara foarte rezistenta si trei ligamente groase.–  capsula articulara–  ligament iliofemural–  ligament ischiofemural–  marele trohanter al femurului

Descriere

–  O articulatie sinoviala si sferoida–  Ea este considerata o articulatie sinoviala deoarece oasele se articulea­za intr-un spatiu numit cavitate articu­lara. Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin, cartilajul articular, care acopera oasele cu un strat neted, ceea ce reduce frictiunea in timpul miscarilor si amortizeaza socurile.–  In acelasi timp este sferoida, ceea ce inseamna ca suprafata sferica a unui os, in cazul de fata femurul, se adapteaza la cavi­tatea concava si profunda, in forma de ceasca, a unui alt os, in acest caz, osul sol­dului (osul iliac). Acetabulul, cavitatea deli­mitata de osul ilion, de osul ischion si de osul pubis, unde se articuleaza capul rotun­jit al femurului, limiteaza, prin adancimea sa, amplitudinea miscarilor, dar confera o forta importanta articulatiei. Pe latura sa anterioara, exista o scobitura, incizura acetabulara, care formeaza un foramen (ori­ficiu) care serveste drept loc de trecere pen­tru nervi si  vasele sanguine.

Elemente

–  Capsula articularaFoarte densa si foarte rezistenta, ea se in­tinde de la circumferinta acetabulului pa­na la colul femural. Fibrele sale, circulare si longitudinale, formeaza, pe de o parte, un colier in jurul colului femural: zona orbi­culara. Pe de alta parte, ele sunt consoli­date prin intermediul a trei ligamente: femural, pubofemural si ischiofemural.–  Ligamentele–  Ligamentul iliofemoral reprezinta portiunea ingrosata a capsulei articulare care se intinde de la spina iliaca a osului iliac pana la linia intertrohanterica femurala (care separa cele doua trohantere)–  Ligamentul pubo­femural, o alta parte ingrosata a capsulei de la partea pubiana a circumferintei acetabulului pana la colul femural.–  Ligamentul ischiofemural face lega­tura dintre peretele ischiatic al aceta­bulului si colul femural.–  Ligamentul capului femural este o banda triunghiulara plata, care se intinde de la cavitatea acetabulului pana la fateta capului femural, fovea capitis (foseta capului femural).–  Ligamentul transversal al acetabu­lului. Legat de ligamentul capului femu­ral si de capsula articulara, foarte rezis­tent, acest ligament sustine labrumul acetabular.–  Labrumul acetabularAcesta este un inel de cartilaj fibros, fixat pe circumferinta acetabulului.

Miscari

Extrema stabilitate a articulatiei coxofe-murale este datorata rezistentei capsulei sale articulare, precum si felului in care femurul se insereaza in acetabul si in muschii care il inconjoara. Miscarile in trei pla­nuri, permise de forma sa sferoida, sunt urmatoarele:–  Flexia–  Extensia–  Abductia–  RotireaToate aceste miscari sunt limitate, in ceea ce priveste amplitudinea, de adan­cimea acetabulului.

Cauze comune de durere de sold

Cea mai frecventa cauza a durerii de sold cronica si invaliditate este artroza. Artroza, artrita reumatoida si traumele sunt cele mai frecvente cauze ale acestei boli.–  Coxartroza. Acest tip de artrita este o „uzura” legata de varsta. Ea apare de obicei la persoanele de peste 50 de ani si de multe ori la persoanele cu un istoric familial de artroza. Oasele se freaca unele de celelalte, provocand dureri de sold si rigiditate. Coxartroza poate fi, de asemenea, cauzata sau accelerata de nereguli subtile in modul in care soldul se dezvolta in copilarie.–  Artrita reumatoida. Aceasta este o boala autoimuna, in care membrana sinoviala devine inflamata si ingrosata. Aceasta inflamatie cronica poate duce la deteriorarea cartilajului, ceea ce duce la durere si rigiditate.–  Artrita post-traumatica. Secundara unei fracturi a capului femural sau acetabulului. Cartilajul se poate deteriora si poate duce la dureri de sold si rigiditate de-a lungul timpului.–  Necroza avasculara. Un traumatism de sold, cum ar fi o luxatie sau o fractura, poate limita alimentarea cu sange a capului femural. Aceasta se numeste necroza avasculara. Lipsa de sange poate determina prabusirea suprafatei osului si aparitia artrozei. Unele boli pot provoca, de asemenea, necroza avasculara.–  Boli de sold din copilarie. Unii sugari si copii au probleme de sold. Chiar daca problemele sunt tratate cu succes in timpul copilariei, acestea pot cauza artroza de-a lungul vietii. Acest lucru se intampla pentru ca soldul nu poate creste  normal si suprafetele articulare sunt afectate.

Descriere 

Intr-o operatie de inlocuire a soldului deteriorat (de asemenea, numita artroplastia totala de sold), oasele deteriorate si cartilajul este eliminat si inlocuit cu componente protetice.• capul femural deteriorat este indepartat si inlocuit cu o tija de metal, care este plasat in centrul tubular al femurului.• un metal sau bile ceramice sunt puse pe partea superioara a tijei. Aceasta minge inlocuieste capul femural deteriorat, care a fost eliminat.• cartilajul deteriorat din acetabulum este indepartat si inlocuit cu un soclu metalic. Suruburi sau ciment sunt uneori folosite pentru a tine componenta acetabulara pe loc.• se introduce un distantier din plastic, ceramica sau metal intre noua minge si soclu pentru a permite o suprafata lina.

Este interventia chirurgicala de inlocuire de sold pentru dumneavoastra?

Decizia de a avea interventie chirurgicala de inlocuire a  soldului ar trebui sa fie una  luata de dvs., familia dvs., medicul de familie si chirurgul ortoped. Procesul de luare a acestei decizii, de obicei, incepe cu o trimitere de la medicul dumneavoastra de familie la un chirurg ortoped pentru o evaluare initiala.

Candidatii pentru interventia chirurgicala

Nu exista o restrictie de varsta sau de greutate pentru artroplastiile totale de sold.Recomandarile pentru chirurgie se bazeaza pe durere si invaliditatea unui pacient, nu pe varsta acestuia. Cei mai multi pacienti care sufera interventia de protezare a soldului sunt cu varste cuprinse intre 50 si 80 de ani. Interventiile de protezare a soldului au fost efectuate cu succes la toate varstele, de la tineri adolescenti cu artrita juvenila la pacientii varstnici cu artrita degenerativa.

Cand este recomandata interventia chirurgicala

Exista mai multe motive pentru care medicul poate recomanda interventia de protezare a soldului . Persoanele care beneficiaza de acest tip de interventii chirurgicale  au adesea:–  dureri de sold, care limiteaza activitatile de zi cu zi, cum ar fi mersul pe jos–  dureri de sold care continua si in repaus, fie zi sau noapte–  rigiditate soldului, care limiteaza capacitatea de a muta sau ridica piciorul–  daca nu se amelioreaza durerea prin medicamente antiinflamatorii, fizioterapie sau suporturi de mers.

Evaluarea ortopedica

O evaluare aunui chirurg ortoped este formata din mai multe etape.–  istoricul medical. Chirurgul ortoped va aduna informatii cu privire la starea de sanatate generala si va adresa intrebari cu privire la gradul de durere de sold si modul in care aceasta afecteaza capacitatea de a efectua activitatile de zi cu zi.–  examenul fizic. Acesta va evalua mobilitatea soldului, tonusul muscular.–  radiografii. Aceste imagini ajuta la determinarea gradului de deteriorare sau deformare a soldului.–  alte teste. Ocazional alte teste, cum ar fi imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), pot fi necesare pentru evaluarea in amanuntime a deteriorarii articulare

Decizia de a avea o interventia de protezare a soldului

Chirurgul ortoped va revizui rezultatele evaluarii cu dvs. si va discuta daca interventia de protezare a soldului  este cea mai buna solutie pentru a calma durerea si de a imbunatati mobilitatea. Alte optiuni de tratament – cum ar fi medicamentele, fizioterapia, sau alte tipuri de interventii chirurgicale – de asemenea, pot fi luate in considerare.

In plus, chirurgul ortoped va explica potentialele riscuri si complicatii ale interventiei de protezare a soldului , inclusiv cele legate de chirurgie in sine si cele care pot sa apara in timpul si dupa operatie.

Asteptari realiste

Un factor important in a decide daca este cazul sa faceti interventia de protezare a soldului , este intelegerea a ceea ce procedura poate si ce nu poate face. Cei mai multi oameni care au fost supusi unei interventii chirurgicale de inlocuire a soldului au observat o reducere semnificativa a dureri de sold si o imbunatatire in capacitatea lor de a efectua activitatile obisnuite de zi cu zi.

Cei mai multi chirurgi sfatuiesc pacientii sa nu faca activitati de mare impact, cum ar fi alergatul, jogging-ul, sarituri.

Activitatile recomandate dupa  protezarea  soldului  sunt mersul pe jos nelimitat, innotul, golful, condusul autovehiculului, drumetiile, ciclismul, dansul si alte sporturi cu impact redus.

Pregatirea pentru interventia chirurgicala

Evaluarea medicalaDaca va decideti pentru o interventia de protezare a soldului , chirurgul ortoped poate cere un examen fizic complet din partea medicului de familie inainte de procedura chirurgicala. Acest lucru este necesar pentru a va asigura ca sunteti suficient de sanatos pentru a suporta o interventie chirurgicala si a finaliza procesul de recuperare. Multi pacienti cu afectiuni medicale cronice, cum ar fi boli de inima, pot de asemenea a fi evaluati de catre un cardiolog, inainte de operatie.

AnalizeMai multe analize, cum ar fi de sange si proba de urina, o electrocardiograma (EKG) si radiografii, pot fi necesare pentru a ajuta la planul de operatie.

Pregatirea pieliiPielea dvs. nu ar trebui sa aibe nici infectii sau iritatii inainte de interventia chirurgicala.

Donatii de sange

Ati putea fi sfatuit sa donati propriul sange inainte de interventia chirurgicala. Acesta va fi stocat in cazul in care aveti nevoie de sange dupa interventia chirurgicala.

Medicamente

Informati chirurgul ortoped despre medicamentele pe care le luati. Acesta  va va sfatui ce medicamente trebuie sa intrerupeti si care puteti continua sa le luati inainte de interventia chirurgicala.

Pierderea in greutate

Daca sunteti supraponderal, medicul dumneavoastra va poate cere sa pierdeti in greutate inainte de interventia chirurgicala pentru a reduce stresul pe noul sold si, eventual,a reduce riscurile in timpul interventiei chirurgicale.

Evaluarea stomatologica

Desi infectiile, dupa inlocuirea de sold nu sunt comune, o infectie poate aparea daca bacteriile intra in fluxul dvs. sanguin. Deoarece bacteriile pot intra in fluxul sanguin in timpul procedurilor stomatologice, procedurile dentare majore (cum ar fi extractii dentare si parodontale) ar trebui  finalizate inainte de interventia de protezare a soldului . Albirea dintilor ar trebui sa fie amanata pentru cateva saptamani dupa operatie.

Evaluarea urinara

Persoanele cu antecedente de infectii urinare recente sau cronice ar trebui sa efectueze o evaluare urologica inainte de interventia chirurgicala. Oamenii mai in varsta cu boli de prostata ar trebui sa ia in considerare completarea tratamentului necesar inainte de o interventie chirurgicala.

Planificarea sociala

Desi veti fi capabil sa mergeti in carje sau un baston pentru scurt timp dupa operatie, veti avea nevoie de ajutor pentru mai multe saptamani la activitati cum ar fi gatitul, cumparaturile, toaleta zilniza si spalarea rufelor.

Panificarea de acasa

Urmatoarele accesorii pot ajuta in activitatile de zi cu zi:• bare de protectie bine fixate sau balustrade de dus sau baie• balustrade de-a lungul scarilor• un scaun de toaleta inalt• o banca stabila pentru dus sau un scaun de baie• un burete cu un maner lung pentru o manipulare usoara si furtun de dus• un incaltator pentru pantofi, pentru a nu indoi excesiv nou sold• un „apucator” care va va permite sa apucati diverse obiecte, fara indoire excesiva a soldului• perne ferme pentru scaune, canapele si masina, care va permit sa stati cu genunchii la o distanta mai mica fata de sold• indepartarea tuturor covoarelor si cablurilor electrice din zonele pe unde mergeti prin casa

Interventia chirurgicala

Cel mai probabil veti internat in spital chiar in ziua interventiei chirurgicale.

Anestezia

Dupa internare, veti fi evaluat de catre un medic anestezist. Cele mai frecvente tipuri de anestezie sunt anestezia generala sau rahianestezia (ramaneti treaz pe timpul interventiei, dar corpul dvs. este amortit de la talie in jos). Duap evaluarea medicului anestezit, acesta va decide ce tip de anestezie vi se potriveste.

Tipul de implant

Pentru articulatia soldului artificial, in prezent exista multe tipuri de modele si materiale. Toate constau in doua componente de baza: componenta in forma unei mingii (din metal puternic si foarte bine lustruit sau material ceramic) si componenta de priza (de forma unei cesti din plastic, ceramica sau metal, care ar putea avea un invelis metalic exterior).

Componentele protetice pot fi amplasate in os sau acestea pot fi cimentate. Decizia de a fi amplasate in os sau cimentate se bazeaza pe o serie de factori, cum ar fi calitatea osului. De asemenea se poate utiliza o combinatie dintr-o tulpina cimentata si un soclu necimentat.

Chirurgul ortoped va alege tipul de proteza care corespunde cel mai bine nevoilor dvs.

Procedura chirurgicala

Procedura chirurgicala dureaza cateva ore. Chirurgul ortoped va elimina cartilajul deteriorat de pe oase si apoi pozitioneaza proteza de metal, plastic sau ceramica pentru a restabili alinierea si functia soldului.Dupa operatie, veti fi mutat in sala de recuperare unde veti ramane pentru cateva ore pana fiind monitorizat. Dupa ce va reveniti din anestezie, veti fi mutat intr-un salon din spital.

SpitalizareaCel mai probabil veti ramane cateva zile in spital. Pentru a va proteja soldul, vi se va pune intre picioare o perna.

Monitorizarea durerilorDupa operatie, veti simti unele dureri, dar chirurgul si asistentele medicale va vor oferi medicamente pentru a va face sa va simtiti cat mai confortabil. Monitorizarea durerii este un factor important al recuperarii dumneavoastra. Miscarea va incepe la scurt timp dupa operatie, iar cand veti simti mai putina durere, puteti incepe sa va miscati mai repede. Discutati cu medicul dumneavoastra daca durerea postoperatorie devine o problema.

FizioterapiaMersul pe jos si activitatile pe timp de zi sunt importante pentru recuperarea dvs., iar aceasta va incepe dupa prima sau a doua zi de la operatie. Cei mai multi pacienti care au suportat o astfel de interventie, incep a se ridica in picioare si de a merge pe jos, cu ajutorul unui suport (cadru metalic) si a unui kinetoterapeut  chiar de a doua zi de la interventie.

Prevenirea pneumonieiPentru pacientii in perioada postoperatorie precoce este ceva normal sa aibe o respiratie superficiala. De obicei, acest lucru se datoreaza efectelor anestezice, medicamentelor pentru durere si  timpului petrecut in pat. Aceasta respiratie superficiala poate duce la un colaps partial al plamanilor si poate duce la pneumonie anumiti pacienti mai sensibili.

Recuperarea

Succesul operatiei va depinde in mare masura de cat de bine veti urma instructiunile medicului ortoped in ceea ce priveste ingrijirea la domiciliu in primele cateva saptamani de la operatie.

Ingrijirea plagilorVeti avea suturi sau capse de-a lungul ranii . Suturile sau capsele vor fi eliminate cateva saptamani mai tarziu de la operatie. O sutura facuta sub piele nu va necesita indepartarea acesteia.Evitati contactul ranii cu apa pana cand aceasta este complet vindecata si uscata. Puteti continua sa va bandajati rana pentru a preveni iritarea de la haine sau ciorapi.

DietaPierderea poftei de mancare este ceva normal la unii pacienti pentru mai multe saptamani de la operatie. O dieta echilibrata, de cele mai multe ori cu un supliment pe baza de fier, este importanta pentru a ajuta ca rana sa se vindece mai rapid.

ActivitatiExercitiul fizic este o parte foarte importanta de ingrijire la domiciliu, in special in primele cateva saptamani de la operatie. Pacientul ar trebui sa-si poata relua activitatile normale de zi cu zi in termen de 3 pana la 6 saptamani dupa interventia chirurgicala. Se poate ca pacientul sa aibe dureri chiar si in timpul noptii mai multe saptamani la rand de la operatie, dureri ce sunt normale.

Programul de activitati al pacientului ar trebui sa includa:

• Un program de mers pe jos gradat pentru a creste treptat mobilitatea, initial in casa si mai tarziu afara• Reluarea altor activitati normale, cum ar fi asezatul sau ridicatul pe/de pe un scaun, urcatul/coboratul scarilor• exercitii specifice de mai multe ori pe zi pentru a restabili circulatia sangelui si pentru a consolida soldul. Probabil, dvs. veti fi capabil de a efectua aceste exercitii fara ajutor, dar este posibil sa aveti nevoie de un kinetoterapeut care sa va ajute la domiciliu sau intr-un centru de terapie in primele cateva saptamani de la operatie.

Posibile complicatii dupa interventie

Rata aparitiei complicatiilor dupa interventia chirurgicala, este scazuta. Complicatii grave, cum ar fi infectia articulatiei, apare la mai putin de 2% dintre pacienti. Complicatii medicale majore, cum ar fi atac de cord sau accident vascular cerebral, sunt mai putin frecvente. Cu toate acestea, bolile cronice pot creste potentialul aparitiei complicatiilor. Desi frecventa acestora este scazuta, cand apar, aceste complicatii pot prelungi sau pot limita recuperarea completa.

InfectiaInfectia se poate produce superficial la nivelul plagii postoperatorii sau  poate ajunge la nivelul protezei. Aceasta poate aparea pe timpul spitalizarii sau acasa, dupa ce ati fost externat. Deasemenea, aceasta poate aparea ani de zile mai tarziu.

Infectiile minore ale plagii sunt, in general, tratate cu antibiotice. Infectii majore sau profunde pot necesita mai multe interventii chirurgicale si indepartarea protezei. Orice infectie in organism se poate raspandi in articulatia inlocuita.

Cheagurile de sangeCheagurile de sange in venele picioarelor sau pelvis sunt cea mai frecventa complicatie a interventiei de protezare a soldului . Aceste cheaguri pot pune in pericol viata  pacientului in cazul in care aceste cheaguri migreaza catre plamani. Chirurgul ortoped va va prezenta un program de prevenire a acestora care pot include medicamente pentru subtierea sangelui, ciorapi elastici pentru picior, etc.

Inegalitatea picioarelor dupa interventie

Uneori, dupa o inlocuire a soldului, un picior poate fi mai mult sau mai putin scurt sau lung fata de celalalt. Chirurgul ortoped va face toate eforturile necesare pentru nu le inegala, dar acest lucru se poate intampla in scopul de a maximiza stabilitatea si biomecanica soldului. Unii pacienti se pot simti mult mai confortabil prin purtarea unui pantof tip lift dupa interventia chirurgicala.

DislocareaRiscul de dislocare este mai mare in primele luni dupa interventia chirurgicala, in timp ce tesuturile se vindeca. In cazul in care se produce aceasta dislocare, de obicei, se poate pune la loc fara a fi nevoie de mai multe interventii chirurgicale. In situatiile in care soldul continua sa se disloce, interventia chirurgicala pot fi necesara.

Relaxarea si purtarea implantului

De-a lungul anilor, protezele de sold se pot uza sau slabi. Acest lucru se poate intampla cel mai adesea ca urmare a activitatiilor de zi cu zi, dar deasemenea, se mai poate intampla din cauza subtierii oaselor, sau cum mai este numita, osteoartrita. In cazul in care atunci cand va relaxati, soldul devine dureros, se prea poate sa aveti nevoie de o noua interventie chirurgicala numita revizie.

Alte complicatiiPot aparea leziuni la nivelul nervilor, vaselor de sange, poate aparea sangerarea, fractura si rigiditatea. La numar mic de pacienti, durerea poate continua sau poate aparea o noua durere dupa interventia chirurgicala.

Evitarea problemelor dupa operatie

Cum se recunosc semnele aparitiei unui cheag de sangeUrmati indicatiile chirurgului ortoped cu atentie pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor de sange in curs de dezvoltare in primele cateva saptamani de recuperare. Acesta poate recomanda sa continuati a lua medicamente pentru subtierea sangelui si dupa externarea din spital. Anuntati-va imediat medicul daca apar oricare dintre urmatoarele semne:• dureri la nivelul gambei si piciorului, care nu sunt legate de incizie• sensibilitate sau culoare rosie a gambei• umflarea coapsei, a gambei, a gleznei sau a piciorului

Semne de avertizare de embolism pulmonar sunt acele semne in care un cheag de sange migreaza catre plamani si se pot manifesta dupa cum urmeaza:

• respiratie sacadata• aparitia brusca a durerii in torace• dureri in piept urmate de tuse

Prevenirea infectieiO cauza frecventa de infectie in urma interventiei chirurgicale este atunci cand bacteriile intra in fluxul sanguin in urma unei proceduri dentare, sau, infectii ale tractului urinar, sau infectii ale pielii. Aceste bacterii se pot depune in jurul implantului de sold si pot sa provoace o infectie.Dupa interventia chirurgicala, trebuie sa luati antibiotice preventiv inainte de orice procedura dentara sau chirurgicala care ar putea permite bacteriilor sa intre sange.

Semne de avertizare a aparitiei unei infectii sunt:• febra persistenta• frisoane• roseata, sensibilitate, sau umflarea inciziei la sold• scurgere unui lichid din incizia facuta la sold• dureri de sold, atat in timpul activitatilor cat si in timpul repausului

Evitarea cazaturilorO cazatura in primele cateva saptamani de la operatie poate deteriora soldul nou si poate duce la mai multe interventii chirurgicale. Scarile reprezinta un risc mai special pana cand soldul se intremeaza si devine mobil. Ar trebui sa folositi carje, un cadru metalic, o bara de  sustinere sau o persoana care sa va ajute pana cand va imbunatati echilibrul, flexibilitatea si puterea.

Alte precautiiPentru a va asigura ca veti urma o recuperare adecvata si ca veti preveni dislocarea protezei, vi se poate cere sa luati masuri speciale de precautie – de obicei, in primele 6 saptamani de la operatie, cum ar fi:• sa nu incrucisati picioarele• sa nu indoiti soldul mai mult de 90 °• sa puneti o perna intre picioare in timpul noptiiMedicul dvs. si kinetoterapeutul va vor oferi mai multe instructiuni inainte de externare.

Cat de diferit este noul sold

Puteti simti amorteala in jurul inciziei. De asemenea, puteti simti rigiditate, in special la indoiri excesive ale soldului. Aceste diferente se pot diminua odata cu trecerea timpului si cei mai multi pacienti gasesc aceste diferente minore in comparatie cu durerea si functia limitata a soldului dinaintea interventiei chirurgicale.

Soldul nou poate activa detectoarele de metal din aeroporturi si unele cladiri. Informati agentul de securitate cu privire la inlocuirea soldului in cazul in care alarma este activata. Puteti cere medicului ortoped o nota scrisa care sa confirme ca aveti un sold artificial.

Protejarea noului soldExista multe lucruri pe care le puteti face pentru a proteja soldul nou si pentru a prelungi durata de viata a acestuia.• participarea in mod regulat la un program de exercitii usoare pentru a mentine   mobilitatea noului sold.• luati-va masuri de precautie speciale pentru a evita cazaturile si leziunile.• asigurati-va ca medicul stomatolog stie ca aveti o proteza de sold. Veti avea nevoie de antibiotice inaintea oricarei proceduri dentare.• consultati medicul ortoped periodic pentru examinari de rutina ce constau in radiografii si diferite alte teste.

Ce sunt protezele articulare? 

Protezele articulare sunt dispozitive implantabile in corpul uman care inlocuiesc articulatiile uzate si sunt menite sa reproduca actiunea naturala a acestora. Protezele sunt fabricate din metal si plastic si adesea o componenta de polietilena se interpune intre componentele metalice. Un bio-ciment special (polimetilmetacrilat-PMMA) se foloseste de rutina pentru a facilita integrarea componentelor metalice in os.

Cand este necesara inlocuirea unei articulatii cu o proteza?

O serie de afectiuni pot cauza dureri articulare si impotenta functionala care adesea duc la protezare articulara. In majoritatea cazurilor durerea este cauzata de subtierea sau distrugerea cartilajului articular (suprafata alba lucioasa de la nivelul articulatiei) ca urmare a uzurii articulare (artoza), fracturilor sau alte afectiuni. Protezarea articulara este indicata in cazurile in care durerile sunt severe si persista in ciuda tratamentului conservativ.

Care sunt rezultatele pe termen lung?

Majoritatea pacientilor operati sunt capabili sa efectueze activitatile zilnice mai usor si cu mai putina durere dupa protezarea articulara. Protezele au o durata de viata de peste 10 ani iar calitatea vietii pacientilor este imbunatatita semnificativ prin disparitia sau diminuarea durerii, cresterea fortei musculare si a libertatii de miscare articulara. La Ortokinetic ne straduim sa va oferim o reintoarcere la viata normala cat mai rapida si cu minimum de restrictii.

Ce articulatii pot fi protezate la Ortokinetic?

Efectuam de rutina proteze de sold, genunchi si umar. Rezultatele sunt excelente similare cu cele din literatura de specialitate. In plus medicii nostrii va pot oferi cu succes proteze de cot, cap radial, metacarpiene si falange. O discutie detaliata privind beneficiile si restrictiile postoperatorii este recomandata.